” Există două feluri de oameni: unii muncesc, iar alţii culeg roadele muncii.
Încearcă să aparţii celor dintâi, acolo e concurenţa mai mică. ”
Indira Gandhi
Lumea de astazi este produsul unei concurente exacerbate, ce se manifesta pe toate planurile. Nicicand n-a mai fost un asemenea ” maraton ” ca in zilele noastre.
De mici copii ne aliniem la start si alergam, pe culoarul nostru, cu speranta ca vom invinge. Cand se termina o cursa incepe alta si tot asa pana cand, epuizati fiind, parasim pista.
Si iata cum soseste clipa in care tragem linia si ne facem bilantul victoriilor dar si al infrangerilor. Este momentul in care satisfactiile si regretele se lupta pentru suprematie, in care simtim nevoia sa inchidem usa unui lung coridor si sa strigam cu toata fiinta noastra ” sunt liber ! ”.
Sigur ca acest lucru nu intereseaza pe nimeni, el fiind, doar, nevoia noastra personala si atat. Este momentul in care nu ne mai pasa ce se intampla pe culoarul vecin, in care nu mai conteaza ca vantul isi schimba directia, ca apele incep sa creasca sau soarele incalzeste mai putin.
Este clipa in care suntem doar cu noi insine, in care imaginea noastra umple intregul ecran iar egoismul, pana atunci tinut in frau, este lasat liber.
Acum, noi suntem aceia care contam. Nu ne mai abtinem de la nimic. Renuntam la restrictii, la obligatii, la reguli si respiram cu maxima placere aerul ” curat si proaspat ” al unei noi dimineti. Cam in felul acesta arata finalul unui scenariu in care personajul principal isi alege un rol ce nu i se potriveste.
Daca nu esti convins ca ceea ce faci este bine pentru tine si consideri totul ca fiind, doar, ” obligatii temporare ”, te vei incadra perfect in tiparul personajului de mai sus. Iar sfarsitul scenariului va fi partea care te va atrage cel mai mult.
Sa lasam, insa, finalul. Ca orice film de lung metraj si filmul vietii noastre are un inceput. Este partea asupra careia trebuie sa ne concentram.
Am afirmat, la inceputul acestui articol, ca suntem pionii unei lumi a concurentei. Este bine sa acceptam ideea si sa intelegem ca acesta-i sensul. Nu poti merge impotriva vantului. Risti sa te doboare la pamant sau, mai rau, sa te ia pe sus. Niciuna dintre variante, in mod sigur, nu-i pe placul nostru.
Singura solutie este adaptarea. Vom spune ca nu-i usor sa stai, in permanenta, ” cu garda sus ”, sa lupti cu concurenta, s-o iei de la capat atunci cand ai gresit, sa accepti, sa inveti continuu, sa faci compromisuri, sa frecventezi medii in care nu te regasesti, etc.
Dar viata nu-i o cofetarie plina cu prajituri apetisante, unde nu trebuie decat sa alegem si sa mancam. Este din nefericire, sau poate din fericire, mult mai mult decat atat.
Ideea de concurenta n-ar trebui sa ne sperie. A fost prezenta in viata omului de la inceputurile sale. La vanatoare, in razboaie, in competitii, ideea de a fi mai bun decat celalalt era, cu adevarat, o prioritate.
Iata-ne, in prezent, in aceeasi postura, mai educati, mai civilizati, mai sofisticati, dar la fel de razboinici si de luptatori. Ce este diferit in zilele noastre ? Doar mijloacele prin care luptam. Si atunci de unde provine teama ? Evident, din nesiguranta. Iar aceasta isi are izvorul intr-o pregatire incompleta, facuta superficial, fara responsabilitate.
Cand devii constient ca pe celelalte culoare alearga concurenti mult mai bine pregatiti decat tine, trebuie sa iei masuri. Orice intarziere inseamna un castig pentru ei si o pierdere pentru tine.
Nu poti, insa, concura la intamplare, haotic, asteptand ca celalalt sa se impiedice pentru a-l putea depasi. Probabilitatea ca acest lucru sa se intample este destul de mica. Nu te poti baza pe asa ceva. Singurul punct de sprijin care merita toata atentia si care trebuie luat in considerare esti tu insuti.
Tu esti acela care vrea, care cauta, care invata si lupta. Orice alte puncte de sprijin sunt fragile iar in situatii limita devin ca si inexistente.
Scopul tau, in aceasta competitie a vietii, este de a te perfectiona constant. De multe ori ne rezumam la a fi, doar, cu un pas in fata celor de langa noi. Ii intrecem iar satisfactia ce ne cuprinde este imensa.
Socul va fi atunci cand pe o pista paralela, cu un alt nivel, cel de pe ultimul loc va fi mai bine cotat decat noi. De aceea pregatirea noastra nu trebuie sa fie orientata in directia depasirii unuia sau a altuia.
Scopul consta in insusirea, cat mai temeinica, a tot ce tine de domeniul respectiv. Iar aceasta este bine sa se faca cu o maxima exigenta din partea noastra.
Depasirea celorlalti competitori nu trebuie sa fie un scop in sine. Acest lucru decurge firesc, ca efect al unui studiu constant, al unei pregatiri serioase, dar si al unei vointe de neclintit.
Iata cum vad, eu, lucrurile :
- Concurenta nu trebuie sa te sperie ci sa te motiveze;
- Accepta ideea ca nu exista progres fara concurenta;
- Alege-ti, cu discernamant, domeniul in care te vei implica;
- Asigura-te ca ti se potriveste si-ti place (poti afla acest lucru scriind pe o hartie sacrificiile pe care esti dispus sa le faci pentru a ramane in domeniul preferat. Daca nu esti in stare sa sacrifici nimic, renunta si cauta altceva);
- Analizeaza, cu atentie, domeniul ales. Ce calitati si abilitati iti sunt necesare pentru a te implica in aceasta nisa ? Le ai ?
- Daca nu, renunta. Altfel vei pierde timp pretios, pe care nu-l mai poti recupera.
- Trecand peste aceasta faza ” eliminatorie ”, poti sa fii sigur ca te afli pe drumul bun.
- Afla totul despre concurenta din nisa ta. Este firesc sa stii cu cine te confrunti.
- Nu trebuie sa te sperie faptul ca este puternica. Si piatra este dura si cu toate acestea cedeaza in fata apei.
- Daca ai trecut si de acest nivel, nu-ti ramane decat sa te apuci de invatat.
Invata si studiaza ZILNIC.
- Nu te lasa influentat de nimeni si nimic.
- Fiecare merge pe drumul sau.Al tau este cel mai important. Urmeaza-l pana la capat. Indiferent cat este de lung si anevoios, merita.
Si nu uita:
” Există întotdeauna o cale mai bună de a realiza lucrurile şi fie tu, fie concurenţa o va descoperi. ”