P4 – CURS PRACTIC- FUNCTIONALITATEA EU-LUI AVAND LA BAZA EMOTIA

Emoţiile reprezintă experienţe subiective, de multe ori asociate cu starea de spirit, personalitatea şi dispoziţia fiecărui invidid. Emoţiile sunt sentimente puternice şi pot fi clasificate drept extrinseci şi intrinseci. Emoţiile au fost mult timp considerate sursă de perturbare a intelectului.
Darwin discută în cartea sa – „Exprimarea emoţiilor la om şi la animale” (1874)- ideea ca anumite manifestări corporale sunt însoţite de emoţii speciale. Emoţiile precum “surpriza, curiozitatea, extazul, frica, furia, pofta, lăcomia, sunt însoţite de tulburări comportamentale şi reprezintă exemple de ceea ce el numeşte “emoţii standard”.
Anxietatea, lipsa de încredere în sine și agresivitatea sunt câteva dintr-o lungă listă de probleme pe care mulți adulți duc cu ei din anii copilăriei, din relația cu părinții. Când nu sunt vindecate și depășite, rănile din copilărie ne împiedică să ne iubim pe noi înșine și pe cei din jur, să evoluăm și să fim fericiți.
Abuzurile fizice, abandonul sau pierderea unui părinte sunt traume care ne urmăresc întreaga viață și au un impact emoțional copleșitor, care se răsfrânge în viața de adult. Dincolo de aceste experiențe traumatizante, de mare amploare, mai sunt însă și unele mai subtile, deseori ignorate, care „construiesc” adulți anxioși, depresivi, temători sau, din contră, agresivi. Părinții modelează identitatea copilului în primii ani de viață, înainte ca școala și societatea să își impună, la rândul lor, influența. În copilărie, mama și tatăl sunt grupul social care modelează stima de sine a copilului, inteligența lui emoțională, personalitatea și identitatea culturală. Toate acestea depind de modul în care părinții interacționează între ei și împreună cu copilul. Ei creează mediul în care acesta crește, iar când mediul nu este unul echilibrat, copilul nu va putea susține relații bune și nu se va dezvolta sănătos ca adult. Experiențele din copilărie ne urmăresc existența la vârsta adultă, iar cele negative nu doar că ne afectează calitatea vieții, dar pot influența și modul în care interacționăm cu copiii, fiindcă vom avea tendința de a-i trata în același mod în care părinții noștri ne-au tratat. Pentru a ne vindeca emoțional de rănile copilăriei, trebuie mai întâi să identificăm traumele și durerea acumulate în primii ani de viață și purtate adesea, prea puțin conștient, până la vârsta adultă.
Venim in intampinarea dumneavoastra cu o altfel de evaluare psihologica, bazandu-se pe scale psihometrice de evaluare a unor paliere ale personalității precum: emotivitatea, sociabilitatea, ostilitatea, sinceritatea , imbinate cu teste proiective prin intermediul carora puteti identifica complexele inconstiente deoarece aperceptia este o interpretare, ea da un sens exprientei anterioare traita la nivel emotional.
– ACE (Adverse Childhood Experiences) – un test care va poate indica in ce masura experientele din copilarie va fac vulnerabil la comportamente de risc, dependente si chiar boli fizice sau accidente.
– TESTUL VALORILOR- echilibru si performanta;
– Chestionarul de Tendinte Accentuate Sch;
– Teste proiective;
– IMAGO şi oamenii de care suntem atraşi;
– Test proiectiv si asociativ
– Teste de Imagerie mentala si carduri metaforice.
Cui se adreseaza: