Zece motive pentru care e bine să evitam pedeapsa
- În primul rând, trebuie subliniat că în urma folosirii pedepsei rezultă o suprimare rapidă şi de scurtă durată a comportamentului nedorit, dar care nu rezolvă problema pe termen lung.
- Pedeapsa reprezintă o metodă de a rezolva o situaţie. Una din multe altele. Dacă copilul vede că este pedepsit pentru un comportament cu care părintele său nu este de acord, atunci la rândul lui va folosi aceeaşi metodă {învăţată prin imitaţie) când ceva îl va deranja.E absolut normal pentru un copil să nu înţeleagă de ce tatăl său îl poate lovi, însă el nu are voie să dea în frăţiorul mai mic.
- Pedeapsa poate produce sentimente de revoltă, mânie, nemulţumire care duc la scăderea rezistenţei la frustrare.
De exemplu, unii părinţi le impun fiicelor un comportament „model” de „fată cuminte şi ascultătore „, nepermiţându-le exprimarea propriilor păreri. Acei părinţi se vor mira mai târziu, după ce fetele încep să crească şi să dobândească o anumită autonomie, că vor „ exploda ” dintr-o dată atunci când vor fi criticate, că vor deveni nişte „rebele”.
- O altă consecinţă a pedepsei o constituie dezvoltarea unei stări de frică generalizate şi a lipsei de iniţiativă. Pedeapsa nu îl învaţă pe copil un nou Ea doar elimină unul nedorit. Nu îl învaţă pe copil ce să facă, ci doar ce să nu facă. Prin urmare pedeapsa nu ajută la dezvoltarea copilului ci contribuie la inhibarea acestuia.
- Pedeapsa poate determina ca persoanele si obiectele asociate acesteia să devina întăritori negativi. Cu alte cuvinte, tot ce îi aduce copilului aminte de acest eveniment neplăcut (pedeapsa) îi va provoca sentimente de ură, frică, respingere.
De exemplu, dacă încercăm să-l învăţăm pe copil să citească, pedepsindu-i frecvent greşelile fără a-l recompensa în mod adecvat, atunci părintele, camera, cărţile, activitatea de citire în general, vor deveni ceva de care copilul se va feri. Copilul va avea tendinţa de a evita aceşti stimuli.
- Pedeapsa tinde să stimuleze comportamentul agresiv. Experimentele pe animale arată că stimulii dureroşi le face să atace alte animale, chiar dacă acestea nu au nici o legătură cu durerea simţită. Prin urmare, comportamentul violent al copilului se accentuează dacă este pedepsit des.
- Copilul care este pedepsit frecvent va învăţa de frica pedepsei, nu din convingere proprie. Acest tip de învăţare („dresaj”) este ineficient deoarece copilul nu este convins că ceea ce învaţă el este folositor.
- Pedeapsa are consecinţă directă dispariţia comunicării. Atunci când un copil se teme să spună părinţilor ceea ce îl îngrijorează sau ceea ce îl preocupă din cauză că ar putea fi pedepsit pentru asta, atunci cu siguranţă va alege alte persoane cărora să li se confeseze, iar relaţia dintre el şi părinţi se va răci.
- Copiii care sunt pedepsiţi mai des riscă să devină mai încăpăţânaţi şi mai rigizi. Ei nu recunosc cu uşurinţă că au greşit deoarece se tem că un eşec este întotdeauna urmat de pedeapsa.
10. Pedeapsa duce la scăderea stimei de sine şi a încrederii în forţele proprii.
Stima de sine reprezintă un factor esenţial în dezvoltarea personalităţii copilului, a productivităţii în orice formă de activitate şi a maturizării sale afective.
Un copil care are un nivel scăzut al stimei faţă de sine se va confrunta frecvent cu eşecuri în activitatea şcolară sau de grup. Fraze de genul „eu nu voi putea niciodată să rezolv problema asta” sunt specifice acestor copii.
Din păcate, cu cât sunt pedepsiţi mai mult pentru insucces, cu atât nivelul stimei de sine va scădea mai mult, ceea ce va duce la un alt insucces.Odată intraţi în acest cerc vicios, cu greu vor ieşi de acolo dacă părintele şi persoanele din jurul lor nu îşi vor schimba atitudinea folosind frecvent întăriri pozitive