masti-rusine-538x218

Aşa cum ştim, vinovăţia este un sentiment distructiv, dureros, fără el am fi mult mai fericiţi şi mai încrezători. Sentimentul de vinovăţie constituie una din principalele cauze ale timidităţii.

Totuşi, dacă nu ne-am simţi niciodată vinovaţi, indife­rent ce am face, ceva nu ar fi în regulă cu noi; acest senti­ment ne determină să ne cerem iertare şi să ne îndreptăm, dacă ne-am comportat rău. Din nefericire, mulţi oameni suferă de un complex al vinovăţiei care îi chinuie perma­nent şi le zdruncină respectul de sine. Uneori nu ştiu exact ce îi face să sufere; tot ceea ce ştiu este faptul că par să aibă permanent acest sentiment şi aceasta îi face să fie rezervaţi, ascunşi şi nefericiţi…

Autoînvinovăţirea lipsită de temei

Să examinăm, în cele ce urmează, cauzele acestei suferinţe şi ce avem de făcut. Cele mai multe şi mai obiş­nuite cauze datează din copilărie. Dacă unul (sau amân­doi) din părinţii noştri se plângea permanent de noi, re­fuza să ne asculte atunci când încercam să ne explicăm sentimentele, nu ne lăuda niciodată aşa cum erau lăudaţi alţi copii, ne umileau în faţa prietenilor sau ne aplicau pe­depse corporale, nu este de mirare că am crescut mari având sentimentul că suntem lipsiti de merit. Acest gen de tratament, uneori ajungând până la cruzime, provoaca  probabil un fel de dorinţă de răzbunare din partea noastră. Acest fapt a putut da naştere unui sentiment de ruşine, deşi reacţiile noastre erau lesne de înţeles.

O victimă a unui viol sau a oricărui abuz sexual se poate simţi vinovată, deşi nu are absolut nici un motiv, în afara cazului când ea a fost cea care a provocat băr­batul. Dacă o femeie este maltratată sau părăsită de soţ fără să aibă vreo vină, este posibil să se autoînvinovăţească şi să se simtă dezonorată şi nedemnă de a fi respectată. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în cazul în care este respinsă de unul din copiii ei, chiar dacă nu merită câtuşi de puţin o asemenea atitudine. Indiferenţa unei prietene poate avea acelaşi efect, deşi prietena poate fi, de fapt, cea vinovată. Autoînvinovăţirea fără motiv trebuie înlăturată dacă vrem să ne simţim nestin­gheriti şi siguri pe noi în relaţiile cu oamenii pe care îi întâlnim.

In primul mo­ment, sentimentul vinovăţiei ne va determina să îndrep­tăm lucrurile atât cât ne stă în putinţă, dar, dacă nu putem face nimic, această situaţie ne va zdruncina curajul şi optimismul de care avem nevoie pentru a face ceea ce este mai bine, în situaţia dată, atât pentru noi, cât şi pentru ceilalţi. Vinovăţia şi ruşinea sunt amândouă nişte emoţii distructive; ruşinea este greu de înfruntat, nu atât în cazul propriei greşeli, ci mai ales atunci când o simţim din pricina comportamentului necugetat al cuiva apropiat.

Remuşcarea este altceva. Sensul iniţial al căinţei este un sentiment bun şi milos, îndreptat nu atât asupra pro­priei persoane, cât spre persoana faţă de care am greşit. Cu toate acestea, să fii chinuit de remuşcare înseamnă să trăieşti în trecut, iar noi trebuie să privim cu încredere în viitor, dacă vrem să obţinem acea pace interioară şi acel echilibru după care tânjim.

Prin chiar natura sa, sentimentul vinovăţiei este obse­dant. Revine tot timpul, aşa cum s-ar învârti la nesfârşit o bandă de  casetofon…, deteriorând sistemul, răpindu-ne fericirea şi respectul de sine, oprind progresul pe care am vrea să îl facem în orice domeniu de creaţie. Spuneţi -vă că trebuie să puneţi capăt situaţiei şi că aceasta trebuie să se întâmple cât mai curândPuneţi o altă „bandă” chiar la primul semn de reapariţie a acestor gânduri obsedante de autoînvinovăţire. Apăsaţi pe un buton mental care opreşte instantaneu secvenţa de care vă temeţi şi înlocuiţi-o cu un program pe care dumneavoastră il alegeţi, pozitiv şi agreabil.

Uşor de spus, greu de făcut, aţi putea replica, şi sunt perfect de acord că este nevoie de hotărâre şi perseverenţă în cazul în care tehnica substi­tuirii este un lucru nou pentru voi.

Ce trebuie făcut? Mai întâi, ca şi în cazul celei mai neînsemnate insulte, faceţi tot posibilul ca să îndreptaţi lucrurile. Exprimaţi-vă regretul sincer şi, dacă înţelegeţi motivele comportamentului vostru, explicaţi-le. Poate că aţi băut prea mult; acest lucru ne poate face să ne expri­măm prea făţiş părerile, poate că aţi trecut printr-o  depresie, sau aţi fost foarte enervati. O acumulare de resentimente de-a lungul anilor poate izbucni brusc în urma unui incident în aparenţă neînsemnat, luându-vă pe nepregătite. Există întotdeauna un factor relevant pe care trebuie să-1 aveţi în vedere, chiar dacă persoana ofensată nu este interesată să îl cunoască.

Putem să ne simţim vinovati din cauza unui lucru pe care nu l-am făcutfie din delăsare, fie din lipsă de curaj. Poate fi vorba de un lucru mărunt sau de unul important ,o scuză datorată cuiva, nişte bani sau o invitaţie, dar cu cât lăsăm la voia întâmplării, cu atât ne simţim mai putin confortabil. De ce nu am lua imediat măsuri să punem capăt acestei situaţii care ne stă pe suflet?

Tehnica substituirii

Aceasta urmăreşte controlul gândirii şi reprezintă, de­sigur, un pas esenţial în obţinerea unei stări de mulţumire interioară. Fără acest pas putem fi foarte uşor antrenaţi de fluxul negativ al depresiei , căci o nelinişte atrage după ea altă nelinişte. Un gând poate fi îndepărtat din mintea noastră numai printr-un alt gând. Aceasta se poate obţine prin subtituire. Puteţi trece de la un gând la altul foarte rapid, dar nu puteţi avea două gânduri diferite în acelaşi timp… când gândurile negre încep să vă treacă prin minte, daţi-le brusc deoparte. Ştim cu toţii cât de periculos poate fi să scăpăm de sub control gândurile negative. învinovăţirea, stânjeneala şi neliniştea ne pot antrena în vârtejul tensiunii nervoase, dacă nu ştim cum să le ţinem sub control.

Intrucât putem să ne gândim doar la un singur lucru o dată, avem capacitatea de a ne elibera de tirania specu­laţiilor care ne zbuciumă, înlocuindu-le cu altele pozitive şi constructive. Trebuie, însă, să facem acest lucru cât mai repede. Dacă vom permite gândurilor noastre nega­tive să umble slobode, ele vor prelua comanda. Tot ceea ce putem face este să le izgonim şi să le înlocuim cu idei noi şi benefice. Această operaţie este cunoscută uneori sub denumirea de Tehnica Substituiriişi pentru a o practica cu succes este nevoie în prealabil să vă faceţi un mic plan. Gândurile neplăcute ne pot asalta fără nici un avertisment, fiind declanşate uneori de o remarcă întâm­plătoare, de un program de televiziune, de un reportaj dintr-un ziar sau de vreo spaimă cumplită şi neaşteptată venită din subconştientul nostru , o amintire sau chiar un vis. In aceste ocazii, trebuie să avem gata pregătit un substitut; nu este bine să ne spunem: „Oh, Doamne, la ce lucru reconfortant m-aş putea gândi?” S-ar putea întampla să nu vă treacă prin minte nimic din ceea ce v-ar putea ajuta! Aşadar, aveţi nevoie de un depozit de idei pozitive, special pregătite pentru aceste momente dificile. Unul din substitutele mele favorite îl reprezintă chipul pisicii pe care o îndrăgesc  mult, senzaţia pe care o am atunci când îi mângâi blana şi când o aud torcând. Trei simţuri sunt implicate aici şi, în momentul în care înlocuiesc un gând care mă chinuie cu această imagine absolut încântătoare (pentru mine), scap imediat de ame­ninţarea tensiunii nervoase sau a descurajării. Imaginile din natură , fiinţe, flori, peisaje pot fi foarte utile, dar v-aţi putea gândi şi la un anumit tablou, la un vers dintr-o poezie sau la un citat din Biblie. Orice lucru vă poate ajuta, în măsura în care vă face plăcere şi vă recon­fortează şi nu vă trezeşte anumite amintiri neplăcute.

Este absolut necesar ca, din când în când, să analizaţi acele situaţii neplăcute pentru dumneavoastră, pentru a hotărî ce trebuie făcut în legătură cu ele; bineînţeles că  nu vă sfătuiesc să „vă băgaţi capul în nisip” sau „să trăiţi într-o lume imaginară”. Putem, totuşi, alege între a ne re­zolva problemele printr-o atitudine optimistă şi construc­tivă, sau a ne lăsa copleşiti de ele. Trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a combate acel „flux negativ al gandurilor „ care constituie o ameninţare atât de serioasă la adresa echilibrului nostru interior. Dacă veţi practica în mod corect substituirea, veţi cunoaşte o îmbunătăţire a fluxului pozitiv, care vă va duce, încetul cu încetul, de la timiditate la încrederea în sine. Nu este o iluzie: este vorba de o promisiune foarte realistă.

Succes!

Pe curând,

Roxana Rohan