Vorbim despre succes de cate ori avem ocazia. Analizam si incercam sa intelegem, cat mai bine, factorii responsabili de ” cucerirea varfului ”.
S-au scris si continua sa se scrie pagini intregi despre acest subiect fierbinte. Sunt prezentate puncte de vedere, unele mai interesante decat altele, se incearca retete, formule magice, se vehiculeaza idei ce imbraca haina postulatului si toate acestea pentru a ne convinge subconstientul… CA SE POATE.
Au devenit o hrana indispensabila pentru mentalul multora dintre noi. Toti stim ca este posibil si totusi concretizarea (pana la urma ea este aceea care conteaza) se lasa asteptata. Este intocmai ca intr-un vis in care alergam si alergam, in timp ce destinatia dorita se indeparteaza tot mai mult. Iar intr-un final ne trezim…
In viata, din fericire, lucrurile nu se desfasoara intotdeauna dupa acest tipar. Tot mai multi dintre noi ajung sa cucereasca inaltimile, sa puna ultima caramida pe edificiul ridicat si sa guste din ceea ce, uneori cu rezerva sau chiar teama, numim…SUCCES…
Avalansa de informatii, de idei, pareri, puncte de vedere legate, strict, de acest subiect, pe multi dintre noi pur si simplu ne copleseste, bulversandu-ne in adevaratul sens al cuvantului. Ca urmare ajungem sa credem ca ” succesul ” trebuie sa devina obiectivul nostru major. Si iata cum ne identificam astfel cu personajul din vis care alearga si tot alearga…
Succesul nu poate fi niciodata o tinta, un obiectiv, un scop in sine. El este doar efectul, urmarea fireasca a unei activitati constante, pentru care munca si pasiunea reprezinta pilonii principali. Coloana vertebrala a acestei activitati trebuie s-o constituie, fara doar si poate, visul tau sau altfel spus ” chemarea ”.
Daca aceste elemente nu exista, totul este in zadar, succesul devenind, doar, o notiune vaga si din pacate intangibila.
Atunci cand iti stabilesti o tinta, ea trebuie definita foarte clar. Nu poti sa pleci din punctul ”A”, indreptandu-te spre punctul ”B”, fara sa cunosti cu precizie coordonatele celui din urma. ” Succesul ” este o notiune generala dar si subiectiva. Asa cum am spus, el tine prim-planul celui de-al doilea capitol. Ni se dezvaluie, in toata splendoarea sa, doar daca reusim sa parcurgem capitolul unu. Altfel…
Sa ajungi in varf nu este usor. In primul rand trebuie sa crezi in tine insuti. Este conditia de baza, in lipsa careia nu poti face nici macar un singur pas. Sau chiar daca-l faci, de cele mai multe ori este gresit.
Cum precizam mai sus, nu exista o harta universala. Fiecare navigator se bazeaza pe propria-i busola, pe propria-i experienta de viata dar mai ales pe bagajul de cunostinte cu care porneste.
Sigur ca exista cateva elemente ce n-ar trebui sa lipseasca din bagajul niciunuia dintre noi. Ele reprezinta repere importante de care este bine sa tinem cont in aceasta cursa infernala si plina de necunoscute.
Cu eforturi uriase, cu costuri mai mari sau mai mici, multi dintre noi ajungem acolo unde ne dorim. Pe culmi – caci despre ele este vorba – ne izbeste un aer rece, curat si proaspat. Este ” aerul succesului ”.
Ceea ce nu stim (cand pornim din punctul ”A”) este faptul ca cea mai grea parte incepe de-abia atunci cand ne aflam in varf. Nu-i usor sa te mentii pe o platforma, la inaltime, in bataia necrutatoare a vantului, deasupra celorlalti, ce-i drept, dar izolat.
Nu putini sunt aceia care se lasa purtati de vant si incet incet ajung, in cel mai fericit caz, la linia de pornire. Altii se sperie vazandu-se izolati si incearca sa coboare, folosind, din pacate, o alta scara. Unii au ” rau de inaltime ”, dar cei mai multi nu dispun de echipamentul necesar pentru a rezista temperaturilor specifice zonei in care au patruns.
In concluzie a te mentine in varf este, fara doar si poate, provocarea majora. Acolo se afla ” pomul ” cu cele mai gustoase ” fructe ”, ” apa ” limpede si rece, iar ” panorama ” ce ti se deschide in fata ochilor este intr-adevar uimitoare. Cati rezista, insa, acestor tentatii ?
Multi se napustesc asupra pomului, rupandu-i crengile si consumand toate fructele. Risipesc apa cu usurinta si nu dupa mult timp de la atingerea varfului, sunt nevoiti sa se intoarca. Coborarea este dureroasa si nu de putine ori lasa urme ce cu greu mai pot fi sterse.
Iata cum vad, eu, lucrurile :
- Trebuie sa fim constienti ca este greu sa urcam, dar cu adevarat dificil sa ne mentinem la inaltime.
- Sa nu uitam niciodata de unde am pornit. Punctul ”A” va reprezenta, intotdeauna, trecutul nostru.
- Faptul ca ” pomul ” cu cele mai gustoase ” fructe ” se afla la discretia ta, nu inseamna ca trebuie sa le consumi pe toate. Mananca atat cat ai nevoie!
- Continua sa inveti ! Si pe cele mai inalte culmi se face scoala.
- Pastreaza in continuare calea de mijloc, chiar daca tentatiile sunt la tot pasul !
- Cu toate ca in punctul ”B” responsabilitatile sunt mai mari iar problemele, cu care te confrunti, de alta natura, incearca sa ramai aceeasi persoana, care, cu ceva timp in urma, a facut primul pas, desprinzandu-se cu timiditate de punctul ”A”.
Si nu uita – Dimensiunea succesului tău este măsurata de puterea dorinţei tale, de mărimea visului tău şi de cum gestionezi dezamăgirile pe drumul către succes.
Pe curand,
Roxana Rohan