Sunt atâtea de realizat în viaţă, dar timpul, din păcate, nu este generos aşa cum ne-am dori. Trece cu o viteză înspăimântătoare, fără, ca cel puţin, să ne avertizeze.
Şi totuşi de noi depinde cum îl valorificăm, cum îl modelăm. Dacă îl privim ca pe un adversar invincibil, de la care aşteptăm clemenţă, va trebui să înţelegem că n-o primim.Pentru el noţiunea de iertare nu există. Este nemilos şi crud. Soluţia este încheierea unui ”armistiţiu”, în condiţii stabilite de noi înşine.Şi putem face aceasta,nu reacţionând la evenimentele vieţii, ci încercând să le controlam într-o măsură cât… mai mare.Nu din postura de spectatori, stând confortabil în tribună, ci din aceea de luptători în ringul vieţii.
De noi depinde să facem din ”timp” un aliat şi nu un adversar. Îl putem determina să lucreze pentru noi şi nu împotriva noastră.
Dar pentru aceasta este nevoie, în primul rând, de schimbarea atitudinii. Trebuie să înţelegem că, punându-l să lucreze în favoarea noastră,va căpăta alte ”dimensiuni”. Se va dilata prin importanţa pe care o va avea. Va deveni mai consistent, mai greu, mai voluminos, prin realizările noastre.
Schimbarea atitudinii înseamnă o schimbare de fond, la nivelul fiinţei noastre. Este, dacă vrei, o transformare radicală în felul de a vedea lucrurile, de a privi viaţa, de a gândi şi a acţiona.
Resemnarea, pe care o afişam, ca reacţie la trecerea inevitabilă a timpului, ne duce într-o zona a superficialităţii, a ignorarii aspectelor, cu adevarat importante, ale vieţii.Ne-am obişnuit să le minimalizăm, să trecem, cu uşurinţă, peste ele. Seriozitatea şi-a pierdut valoarea. Ideea în sine este considerată, ca fiind, depăşită, perimată. Pentru a găsi calea, nimic nu este mai bun decât seriozitatea. Auto-cultivarea cere seriozitate.
Dacă facem o ierarhizare a calităţilor, necesare în drumul nostru spre succes, seriozitatea se poziţionează, fără doar şi poate, pe podium. Este cea care stă la bază celorlalte şi în lipsa căreia nu se poate ajunge la destinaţie.
Ea este elementul ce vine, la pachet, cu celelălte calităţi de care avem atâta nevoie. Le însoţeşte şi le completează.
Nu poţi studia fără seriozitate, nu te poţi educa, nu poţi alege, şi exemplele nu se opresc aici.
Seriozitatea este vârful săgeţii ce porneşte din arcul vieţii. Dacă este confecţionat dintr-un material dur,are toate sansele să pătrundă, adânc, în ţintă aleasă.
Dacă nu, se rupe, risipindu-ne visurile în care am crezut şi pentru care am luptat. Seriozitatea nu trebuie să fie o mască. Ea, însăşi, este esenţa prin natura sa. Ca să primeşti statutul de persoană serioasă este necesar să faci schimbări profunde la nivelul fiinţei tale. Prin fiecare celulă trebuie să respiri ”seriozitate ”.
Ea este, până la urmă, un mod de viaţă. Foarte util şi benefic pentru aceia care-l aleg.
Facem eforturi, în acest sens, şi suntem convinşi că putem păcăli interlocutorul. Greşit. Aşa cum am spus, seriozitatea nu poate fi mimată. Atunci când o facem, falsitatea ei, colorată atât de strident, nu poate adormi simţurile nimănui.
Seriozitatea nu trebuie asociată cu ideea de ”mască”. Purtam tot felul de maşti care induc in eroare. Unele, ce-i drept, convingătoare, altele mai puţin. Dar masca seriozităţii este singura ce ne aduce numai prejudicii.
Aşa cum se ştie, efectele seriozităţii sunt palpabile. Dacă nu sunt vizibile, masca devine, doar, o păcăleală, identificabilă cu uşurinţă. Iar posesorul ei va căpăta eticheta ”neserios”.Seriozitatea are un rol hotărâtor în toate planurile vieţii noastre. Nu poţi face niciun pas în lipsa acesteia. Orice demers va fi sortit eşecului. Şi atunci care este soluţia ? Educaţie şi autodisciplină. O munca făcută cu seriozitate va avea, întotdeauna, succes. Cel ce şi-a câştigat statutul de ”persoană serioasă”, demnă de încredere, se va bucura de tot respectul şi aprecierea celor din jur.
Prezenta ei devine o necesitate şi în toate aspectele vieţii. Nu poţi să fii serios în afaceri şi neserios în viaţa personală, sau invers.Seriozitatea nu exclude veselia, râsul, buna dispoziţie şi glumele. Acestea o întăresc şi o accentuează.Acolo unde lipseşte gluma, lipseşte de fapt seriozitatea.
Pe curând,
Roxana Rohan