Singura dată când suferim este când credem un gând care se ceartă cu “ceea ce este”.
Dacă eşti atent, vei observa că gândeşti astfel de gânduri de zeci de ori pe zi. „Oamenii ar trebui să fie mai amabili”, „Copiii ar trebui să fie bine crescuţi”, „Soţul meu (sau soţia mea) ar trebui să fie de acord cu mine”, „Ar trebui să fiu mai slab (sau mai frumos, sau să am mai mult succes)”. Aceste gânduri sunt moduri prin care noi dorim ca realitatea să fie altfel decât este. Dacă crezi că sună depresiv, ai dreptate. Tot stresul pe care îl simţim, este din cauza faptului că ne certăm cu ceea ce este.
Dacă vrei ca realitatea să fie diferită decât este, ai putea la fel de bine să înveţi o pisică să latre…. Poţi încerca din nou şi din nou, dar la final pisica se va uita în sus la tine şi va zice „Miau”. Dorind ca realitatea să fie altfel decât este, este imposibil.
Mi se spune deseori: „Dar ar fi descurajator să îmi opresc discuţiile cu realitatea. Dacă doar accept realitatea, voi deveni pasiv. Mi-aş putea pierde chiar dorinţa de a acţiona”. Le răspund printr-o întrebare: „Poţi fi absolut sigur că este adevărat?” Ceea ce crezi că nu ar fi trebuit să se întâmple, trebuia să se întâmple.Trebuia să se întâmple pentru că s-a întâmplat şi nici o gândire din lume nu ar putea schimba asta. Aceasta nu înseamnă că aprobi sau condamni o situaţie. Înseamnă că doar poţi vedea lucrurile fără a opune rezistenţă şi fără confuzia conflictului tău interior. Nimeni nu vrea ca să se îmbolnăvească proprii copii, nimeni nu vrea să fie într-un accident de maşină; dar când astfel de lucruri se întâmplă, cum poate fi de ajutor ca la nivel mental să te cerţi cu ele? Ştim să procedăm mai bine de atât, dar totuşi o facem, pentru că nu ştim cum să ne oprim.
Sunt o iubitoare a” ceea ce este”. Putem vedea faptul că realitatea este bună exact aşa cum este, pentru că atunci când ne certăm cu ea, experimentăm tensiune şi frustrare. Nu ne simţim naturali şi echilibraţi. Când ne oprim din opoziţia cu realitatea, acţiunea devine simplă,sincera si fără frică.
Cea mai mare parte a stresului vine din faptul că trăim mental în afara treburilor noastre. Când mă gândesc „Trebuie să-ţi găseşti o slujbă, vreau să fii fericit, ar trebui să fi punctual, ar trebui să ai mai multă grijă de tine”…practic sunt în treaba ta.
Daca eu stiu ce este mai bine pentru tine, si iti tot repet ce sa faci…..inseamna ca traiesc mental viata ta … si atunci…. cine este aici, trăind-o pe a mea?
Fiind mental în treaba ta, mă reţine de la a fi prezentă în treaba mea. Sunt separată de mine, întrebându-mă de ce viaţa mea nu funcţionează. Să cred că ştiu ce e mai bine pentru altcineva, înseamnă să fiu în afara treburilor mele. Chiar şi în numele iubirii, este aroganţă pură, iar rezultatul este tensiune, anxietate şi frică. Ştiu ce este bine pentru mine? Asta este singura mea treabă.
Ar trebui să lucrez cu asta, înainte să încerc să rezolv problemele tale pentru tine.
Dacă înţelegi aceste ” lucruri” îndeajuns cât să stai în treaba ta, ţi-ai putea elibera viaţa într-un mod în care nici nu-ţi poţi imagina. Data viitoare când simţi stres sau disconfort, întreabă-te în a cui treabă te afli mental şi s-ar putea să începi să râzi! Întrebarea aceasta te poate aduce la tine. Şi ai putea vedea cum nu ai fost niciodată prezent şi că ţi-ai trăit toată viaţa, mental, în treburile celorlalţi. Doar să observi când te afli în treburile celorlalţi, te poate aduce înapoi la sinele tău minunat.
Iar dacă practici asta pentru un timp, vei observa că nici tu nu ai nici o treabă şi că viaţa ta se desfăşoară perfect pe cont propriu.
Pe curând,
Roxana Rohan