Te-ai simţit vreodată singur şi gol pe dinăuntru? Şi nu este vorba de faptul că nu ai pe nimeni lângă tine sau că persoana cu care eşti s-a închis în ea…
Este un alt fel de singurătate, care nu are legătură cu ceilalţi. Este vorba de o senzaţie de pustiu interior, ca şi cum ai pluti în derivă şi nu ai avea niciun sprijin.
Singurătatea înseamnă să nu te poţi apropia de alţii. Acest sentiment de singurătate şi pustiu înseamnă că nu ne-am conectat la noi înşine şi la o sursă superioară de iubire. Acest sentiment de singurătate este rezultatul abandonului de sine…
Imaginează-ţi un copil mic lăsat singur să-şi poarte de grijă. Copilul plânge şi nimeni nu vine la el. În scurt timp, copilul devine disperat şi in cele din urma va înceta să mai plângă, amuţit de teama că va muri dacă nu va veni cineva la el.
Acest lucru se întâmplă şi la nivelul sinelui, atunci când nu avem grijă de propriile noastre emoţii. Când ne simţim anxiosi, deprimaţi, furiosi, vinovaţi, singuri, trădaţi, trişti sau neputincioşi în relaţia cu alţii şi ignoram aceste sentimente, ajungem să ne simţim singuri si pustiiţi pe interior.
Sentimentele de anxietate, depresie, manie, vină sau ruşine pe care le simţim sunt semne că ne abandonăm pe noi înşine, iar singurătatea, suferinţa, tristeţea şi neputinţa în relaţia cu alţii sunt indicii că ar trebui să fim mai plini de compasiune faţă de noi înşine şi că, poate, este timpul să cerem ajutor. Când nu acceptăm aceste sentimente şi nu încercăm să le rezolvam, ne simţim lipsiţi de viaţă şi singuri.
Când fugim de propriile emoţii, devenim critici cu noi înşine, apelăm la diverse dependenţe care să ne facă să uităm de propriile sentimente sau încercăm să dăm vina pe altcineva pentru ceea ce simţim, ne abandonăm pe noi înşine. În consecinţă, ne simtim singuri şi goi pe dinăuntru.
Iată cum poti arăta ca te iubeşti pe tine in momentele în care te simţi singur:
La fel cum un părinte iubitor îşi ia in braţe copilul care plânge şi încearcă să-i afle nevoile, şi noi avem nevoie să ne acceptăm sentimentele din dorinţa de a afla de unde vin şi ce vor să ne înveţe.
Toate emoţiile pe care le simţim ne dau indicii despre modul în care ne purtam cu noi înşine, despre modul în care se poartă alţii cu noi şi despre evenimentele sau situaţiile care ar trebui să ne atragă atenţia.
Iubirea de sine – în sensul pozitiv – înseamnă să fii prezent în propriul tău corp şi să-ţi accepţi emoţiile. Înseamnă să le acorzi atenţie în loc să le eviţi. Înseamnă să-ţi doreşti să-ţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce te învată despre relaţia cu tine însăţi si să-ţi înfrunţi cu o atitudine plină de iubire sentimentele mai puţin plăcute – singurătatea, dezamăgirea în dragoste, suferinţa şi neputinţa cu care ne confruntăm câteodată.
Iubirea de sine înseamnă şi să înveţi să te conectezi la o sursă superioară de iubire şi înţelepciune, care să te inspire şi să-ţi umple sufletul. Când te simţi singur în interior înseamnă că nu te iubeşti pe tine.
Conectarea la o sursă superioara nu este un lucru atât de greu precum pare. Poţi învăta iubirea de sine, dar şi iubirea faţă de ceilalţi, de aceea, când îţi stabileşti intenţia de a te iubi pe tine şi nu de a evita durerea, o iubire plină de respect iti va umple inima.
Vei descoperi că atunci când eşti dispus să înveţi din sentimentele tale, în loc să le eviţi şi să te abandonezi şi când eşti dispus să iti cunoşti sinele şi să înveţi ce înseamnă iubirea faţă de tine, nu te vei mai simţi niciodată singur în interiorul tău.
Să înveţi să te iubeşti pe tine este o experienţă cu adevărat magică!
Pe curând,
Roxana Rohan