Te gândești că persoanei respective îi merge bine, iar ție… Și atunci te gândești că deși e așa, persoana respectivă e de fapt una foarte plictisitoare, insipidă, nu prea merituoasă… Sau vezi pe cineva de aceeași vârstă și…. gen cu tine care arată fabulos. Și asta te face să simți supărat/ă. Și îți spui: „Ce dacă arată bine? E doar un superficial/ă!” și asta te face să te simți mai bine pe moment.
Recunoașteți sentimentul? E acela care apare atunci când simți că ai „pierdut cursa”, e un sentiment de tristețe, anxietate, poate chiar furie pe care pur și simplu nu îți vine să-l accepți. E INVIDIA!
Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române invidia este: „Sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia”.
De obicei, oamenilor nu le place sa arate ce simt.
Isi mascheaza emotiile cat pot de mult, din diverse motive, fie ca sunt mai rezervati, fie ca nu doresc a le fi percepute de catre ceilalti ca niste slabiciuni.
In anumite momente de sinceritate, oamenii mai recunosc emotiile si sentimentele pe care le au, insa destul de rar si in functie de evenimentele pe care le traiesc.Pentru ca invidia este o emotie ascunsa si se poate manifesta foarte diferit, de la o simpla reactie involuntara pana la o multitudine de reactii insotite de manifestari fizice.
De ce sunt oamenii invidiosi ? Pentru ca, din punct de vedere material altii au ceea ce ei nu au, pentru ca au fost depasiti intr-un domeniu oarecare (promovarile de la serviciu, anumite performante), pentru ca unii se bucura de pretuirea si respectul unor persoane deosebite iar ei nu, etc.
„In rest, nimic nu intuneca mai mult bucuria oamenilor decat invidia” a spus filosoful francez Rene Descartes. Invidia este cea care ii face pe oameni sa uite ca mai exista bucurie, cu timpul invidia degenerand intr-o permanenta sursa de nemultumire si de tensionare a relatiilor cu cei din jur.
Invidia se naste dintr-o posibila pozitie de inferioritate si afecteaza in primul rand respectul de sine. Considerata de catre numerosi specialisti ca o reactie involuntara, este foarte important modul cum ea poate fi controlata. Invidiosul se aseamănă cu fluturele, care, departe de a stinge lumina cu fâlfâitul aripilor sale, se arde el însuşi în ea.
Poate fi confundată invidia cu gelozia ? Un posibil raspuns ar fi ca invidia si gelozia pot coexista, dar nu trebuie confundate. Se invidiază frumuseţea, fericirea,talentul,bunurile altora, însa cand cineva este gelos pe cineva atunci consideri ca deja îi apartine si doreşte sa-l pastreze numai pentru sine. De exemplu, poţi deveni gelos cand cineva incearcă sa flirteze cu perechea ta si poţi deveni invidios cand vezi ca sotia/iubita rivalului tău este mai frumoasă sau mai deşteaptă. Bineînteles, asta depinde de temperamentul si de preferinţele fiecăruia !
De cele mai multe ori, nu recunoaștem că suntem invidioși, mai mult această emoție este încărcată de jenă și/sau rușine. Suntem învățați că invidia este o emoție care nu are ce căuta în viața noastră, așa că o ascundem. Și nici nu ne dorim să fim în preajma oamenilor care sunt invidioși. Dar dincolo de asta, trebuie să știm că invida este universală. Ea a apărut în evoluția noastră ca oameni datorită faptului că au apărut și ierarhiile sociale. Cu cât ești mai sus pe scara socială, cu atât ai mai multe privilegii. Invidia poate reflecta și faptul că ne dorim dreptate. Nu ne plac avantajele dobândite ilicit, ne displace nepotismul și credem că oamenii ar trebui să fie răsplătiți după merit.
Studiile efectuate in ultimii ani au evidenţiat un lucru extrem de ingrijorător. Exista tendinta de a-i invidia mai mult pe cei apropiati : fraţi, surori, colegi de clasa, colegi de serviciu, rude, vecini. Am observat cum un vecin poate fi indiferent fată de bogatia unui om de afaceri local, însa poate suferi daca un alt vecin isi cumpara o mobilă noua. O domnisoară/doamnă poate fi total indiferentă fata de frumuseţea si eleganţa unei vedete TV, dar extrem de invidioasă pe frumuseţea si eleganţa unei colege de serviciu cu care mai are si pretenţia ca este prietenă.
Din punctul meu de vedere invidia este o emoţie deosebit de periculoasă, în sensul ca dă nastere unor ganduri negative, avand repercursiuni dintre cele mai profunde asupra comportamentului. Lupta cu invidia este greu de câştigat.
Apoi credem, că doar noi avem greutăţi şi necazuri, că pe noi ne iubeşte mai puţin Bunul Dumnezeu decât pe alţi semeni, care o duc bine, care au de toate, care nu se confruntă cu nicio problemă. Mereu suntem tentaţi să ne comparăm crucea noastră spirituală cu a celor din jurul nostru. Suntem tentaţi mereu să îi invidiem pe cei de lângă noi, despre care credem că au o cruce frumoasă şi uşor de purtat. Dar noi de unde ştim cu ce se confruntă fiecare, ce încearcă fiecare să ascundă, poate după un zâmbet fals, după o stare materială bună, după tăcerea lor şi după răbdare lor? Să încercăm să nu ne mai comparăm cu nimeni, fiindcă de aici se naşte invidia, mama tuturor răutăţilor.
Totuşi…. exista si latura pozitivă…. daca ajungeţi sa fiti invidiati, inseamnă ca aveti si rezultate foarte bune. Niciodată nu va fi invidiata o persoană care nu realizeaza nimic.
Pe curand,
Roxana Rohan