De mici copii ne familiarizăm cu noţiunea de „educaţie”. Auzim vorbindu-se despre ea în familie, la gradiniţă, la şcoală, la locul de muncă.
Suntem atât de obişnuiti cu acest termen, încât nu-i mai acordăm importanţa cuvenită. Il consideram un simplu cuvant de dictionar, abstract, a carui profunzime amanam, cu regularitate, s-o patrundem si s-o intelegem…
Nu-l indepartam, insa, din vocabularul nostru. De cate ori se iveste ocazia il folosim, evident, ca reactie la comportamentul, uneori impropriu, al celor din jur.
Usurinta si frecventa cu care-l introducem in exprimare, demonstreaza ca este adanc infipt in subconstientul nostru. Din pacate, insa, doar „partea sa nesemnificativa”, intrucat continutul se asimileaza destul de greu si in timp indelungat.
Adevarul este ca procesul educatiei incepe in copilarie si nu se termina niciodata. Primii ani ai copilariei sunt cu adevarat importanti. Rolul parintilor, in aceasta etapa, este covarsitor.
Inceputul educatiei, dar nu numai, trebuie facut cu maxima responsabilitate si discernamant.
A nu se uita ca suntem diferiti, unici, iar aceasta caracteristica este un element esential de care, noi parintii, ar trebui sa tinem seama, cand ne educam copiii.
Blandetea si fermitatea vor fi folosite in proportii optime, extremele evitate, scopul major fiind acela de a se gasi calea de mijloc, a echilibrului, a armoniei.
Daca un pom fructifer va fi plantat intr-un sol de calitate, atunci cand trebuie, udat regulat si sprijinit impotriva vantului, cu siguranta va creste frumos, iar fructele sale vor fi dulci si sanatoase. Iata copilul!
Dar ca sa putem face educatie copiilor nostri, si nu numai lor, trebuie, in primul rand, sa ne educam pe noi insine. Este o conditie esentiala.
Educaţia este mijlocul prin care părinţii îşi transmit defectele proprii, copiilor lor.
Intotdeauna mi-am imaginat educatia ca fiind o imensa gradina de flori. In perioada copilariei, cei care planteaza sunt parintii, dascalii, invatatorii nostri.
Mai tarziu, sarcina de a umple gradina ne revine noua insine. Uneori o facem, alteori lista prioritatilor, haotic intocmita, ne determina sa nu alegem ceea ce trebuie, facand, din pacate, erori pe care, ulterior, le regretam.
Si astfel, ceea ce este cu adevarat important pentru noi, treneaza sau nu va fi facut niciodata.
Mergem pe cararea vietii, fara sa ne pese, din greseala in greseala, imunizati fiind de atatea lovituri primite, pana cand o incercare puternica, un imens esec, pur si simplu, ne darama.
Educatia este un proces deosebit de complex. Nu se poate face haotic, la intamplare. Trebuie sa-ti intocmesti un program detaliat, in care perioadele sa fie foarte strict delimitate.
Cand vorbim despre educatie, este bine sa avem in vedere atat componenta sociala cat si cea profesionala a acesteia. Niciuna, dintre ele, nu trebuie neglijata. Nu poti sa umpli un vas cu apa, doar pe jumatate, si sa ai pretentia ca-ti ajunge tot drumul.
Educatia nu inseamna sa inmagazinezi, mecanic, informatie, sa devii, pur si simplu, o enciclopedie. De exemplu, un bun profesionist, in domeniul tehnic, nu memoreaza formulele, el stie unde sa le caute, atunci cand are nevoie de ele. Asa cum se stie, memoria poate juca feste. Si o face cand te astepti cel mai putin.
Este necesar sa te ocupi, in egala masura, atat de latura intelectuala, cat si de cea sufleteasca si fizica. O educatie completa nu neglijeaza niciuna dintre ele.
Fii exigent cu tine insuti! Procesul de dezvoltare a personalitatii nu este usor. Implica efort, retineri, constrangeri.
Adevarul este ca in viata, educatia face diferenta. Si intotdeauna va fi asa. Ne invata sa gandim si sa discernem. Ne creeaza o imagine clara si nu distorsionata a valorii. Ne ofera optiuni si ne deschide drumuri. Este gradina, plina de flori, in mijlocul careia creste si se dezvolta „arborele vietii ”.
Noi, oamenii, avem nevoie de exemple, de modele. Nu putine sunt situatiile in care viata noastra graviteaza pe orbita unui astfel de model, pus pe un piedestal imaginar, inca din perioada copilariei.
Nu face, insa, copy-paste de la personalitatea lui, la a ta. „Masurile ” nu se potrivesc niciodata. Culege doar punctele, pe care le consideri importante, si combina-le cu atuurile tale. Rezultatul „reactiei ” va fi, cu siguranta, benefic pentru tine.
Omul pentru a deveni om are nevoie de educatie!
Pe curand,
Roxana Rohan