“Avem nevoie de 4 imbratisari pe zi ca sa supravietuim. Avem nevoie de 8 imbratisari pe zi ca sa ne mentinem. Avem nevoie de 12 imbratisari pe zi ca sa crestem”.
Suntem fiinte sociale. Avem nevoie de relatii si nu putem trai fara acestea.
In aceste relatii ne invartim intre a cere – a da – a primi – a refuza. In functie de aceste demersuri si cum stim sa le facem, suntem in echilibru cu noi si cu ceilalti sau dimpotriva, ii ranim, sau suntem raniti. Tranzactionam intre noi astfel, diverse mesaje pozitive sau negative, tranzactionam afectiunea
Ne nastem cu nevoia de afectiune si o cerem de mici copii…suntem dependenti de afectiune: o imbratisare, atentie, o vorba buna, o apreciere. Daca nu primim aceasta afectiune, nu putem castiga echilibrul dezvoltarii si existentei noastre. Cand trecem prin momente dificil avem nevoie mai multa. Unii dintre noi au o mai mare nevoie de gesturi specifice afectivitatii: sarutari, mangaieri… Altora le sunt suficiente doar cuvinte de incurajare si apreciere.
Afectivitatea inseamna deci a da si a primi. Multi invata sa dea dar nu stiu sa primeasca, dupa cum multi nu stiu sa ceara ce au nevoie, ori din cauza ca se asteapta la un refuz, ori ca simt ca nu merita sau nu vor fi intelesi. Necerand, astfel, vom acumula frustrari, resentimente impotriva celor care nu ne inteleg si nu ne ofera. A cere este un demers care se invata. Pentru ca, de unde sa stie celalalt ce am nevoie? Daca nu ne asumam riscul sa cerem, asteptand doar ca celalalt sa inteleaga cererea a ceea ce nu indraznim sa cerem, riscam sa ne petrecem o parte din viata reprosandu-i celalalt, ca sa nu mai vorbim de frustrarile acumulate, resentimente si ranchiuna. Invatati asadar sa cereti!
Femeile stiu sa ofere aceasta afectiune mai bine decat barbatii, acestia din urma preferand sa cumpere un cadou sau sa faca un serviciu in locul vorbelor frumoase, a declararii emotiilor sau iubirii sau oferirii unei imbratisari. Nu putem spune insa ca barbatii nu au si ei nevoie de afectiune, insa nu recunosc sau nu stiu sa ceara. De multe ori un comportament agresiv din partea unui barbat are in spate tocmai o nevoie nedeclarata de afectiune.
Lipsa de afectiune din copilarie poate duce la maturitate la pierderea respectului de sine, la pesimism, intoleranta, diferite frustrari, stres, lipsa de autocontrol, dificultati in stabilirea unei relatii intime, autentice, bazate pe incredere si afectiune, uneori avand o predominanta agresiva si violent sau o timiditate care nu ne permite sa functionam armonios.
Copilul iubit „pe fugă“ devine, de obicei, un adult agresiv şi lipsit de entuziasm, nesigur şi plin de angoase, superficial in raporturile cu persoanele de sex opus.
În acelaşi timp, se poate vorbi despre un alt fenomen, al parintilor cu bani, care simtindu-se vinovati de absenta lor cauta sa cumpere dragostea copilului cu bani sau cadouri. Ei sunt copiii materialişti, obişnuiţi de familie să lase deoparte sentimentele in locul bunurilor materiale. Aceşti copii cresc fără a fi capabili de a da sau de a primi afecţiune. În schimb, ei sunt intotdeauna gata să facă schimb de cadouri.
Pe de alta parte, un exces de afectivitate poate sa deformeze comportamentul individului. De exemplu, un copil alintat, care a fost sufocat cu afectiunea parintilor, se va confrunta la varsta adulta cu probleme de adaptare la locul de munca si va face fata mai greu acestora. In alte cazuri, copilul alintat va deveni un adult egoist. Copilul hiperprotejat reacţionează la fel ca şi cel neglijat: este apatic, dezorganizat, bolnăvicios. De aceea părinţii nu trebuie să scape din vedere unul dintre cele mai importante drepturi ale copilului – dreptul la autonomie.
Pe măsură ce trec anii, cei mai multi dintre noi gândim că nu are prea mare importanţă ce cred ceilalţi despre persoana noastră. Suntem mai stăpâni pe noi şi ajungem la concluzia că nu putem să fim pe placul tuturor şi că nici nu are rost să încercăm acest lucru.
Credem ca maturitatea diminueaza aceasta necesitate, dar gresim categoric.A ne face timp pentru iubirea adevarata, pentru a oferi si a primi o imbratisare autentica, inseamna a avea grija atat de noi, cat si de cei dragi noua.
Imbratisarea este:
Imbratisarea este sanatate. Ajuta sistemul imunitar, vindeca depresiile, reduce stres-ul si provoaca somnul. Este revigoranta, intineritoare si nu are efecte secundare neplacute. Imbratisarea nu este altceva decat un medicament miraculos.
Imbratisarea este naturala. Este organica, dulce, fara ingredienti artificiali, nepoluanta, prietena a mediului inconjurator, si suta la suta sanatoasa.
Imbratisarea este cadoul ideal. Minunata in orice ocazie, amuzanta atunci cand o oferi, dar si cand o primesti, te respecta, are propria ei forma si este pe deplin returnabila.
Imbratisarea este practic un lucru perfect. Nu necesita baterii, nu se uzeaza, este ferita de inflatie, de ingrasare, de taxe lunare sau de hoti.
Imbratisarea este o resursa suprautilizata cu puteri magice. Cand ne deschidem inimile si bratele, ii incurajam si pe altii sa faca la fel.
Ganditi-va la oamenii din viata voastra. Exista cuvinte pe care ati dori sa le rostiti? Aveti imbratisari pe care ati dori sa le oferiti? Asteptati si sperati ca altcineva sa faca primul pas?
Fiti voi primii!!!!