Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi sti când aţi găsit soluţia. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu va resemnaţi! Toţi oamenii se nasc cu anumite talente…, însă majoritatea sfârşesc având existenţe mediocre pentru că nu i-a învăţat nimeni cum să şi le descopere, pentru că nu i-a învăţat nimeni că pot fi foarte buni la ceva al lor, şi încearcă să fie foarte buni în domeniul altora. Unii ne naştem cu talent pentru muzică, alţii pentru dans, alţii pentru teatru, informatică, desen, mecanică, arhitectură, tenis, etc. Sunt câţiva care au privilegiul să afle destul de devreme care este talentul lor, iar părinţii şi anturajul să îi încurajeze în valorificarea acestuia, dar există şi o majoritate care nu îl descoperă niciodată, trăind o viaţă ştearsă şi mulţumindu-se cu puţin. Căci, în general, oamenii sunt comozi şi au tendinţa să aştepte ca lucrurile bune să vina la ei de la sine, să „li se întâmple”. Dar tocmai aceasta aşteptare îi priveaza de fericire, de “a trăi cu adevărat”. Căci, dacă îţi laşi toată viaţa în voia întâmplării, s-ar putea să NU se „întâmple” aşa cum ţi-ai dori. Dacă cei din jur te descurajează şi îţi spun că nu poţi să faci ceea ce îţi doreşti, dacă mai suferi şi mai ai şi câteva eşecuri atunci când încerci să îţi urmezi visurile, ajungi rapid să îţi pierzi toată încrederea în tine şi în forţele tale, ajungi să te îndoieşti că ai putea să faci tot ceea ce ţi-ai propus. Şi ajungi în situaţia în care se află majoritatea oamenilor, mergând prin viaţă cu tot potenţialul acela adormit, pe care nu ştii să îl trezeşti… pe care nici măcar nu ştii că îl ai. Căci majoritatea renunţă la a-şi propune să facă lucruri extraordinare şi aceştia se mulţumesc cu o existenţă superficială, pentru că cedează sub presiunea propriilor slăbiciuni şi a corului de “rataţi” care îi descurajează în fiecare zi. Nimeni nu îţi spune că poţi învăţa să faci orice în viaţă! Nimeni nu îţi spune că singura variabilă ce te separa de succesul în orice domeniu este reprezentată doar de numărul eşecurilor de care ai nevoie până îţi înveţi lecţiile. Este deja demonstrat, copiii pot învăţa mult mai uşor decăt adulţii, foarte multe lucruri, indiferent de IQ-ul pe care îl au. De ce? Pentru că nu îşi limitează singuri posibilităţile, şi mai ales, nu se descurajează prea mult atunci când dau greş, pentru că pornesc orice acţiune cu gândul că “Pot să fac asta.”, şi nu îi interesează dacă alţii înaintea lor au încercat şi nu au reuşit. Însă, pe măsură ce cresc, toţi oamenii sunt influenţaţi de limitările induse de către cei din jur, încep să se îndoiască de puterile şi capacităţile lor, mai ales în ceea ce le priveşte propriile visuri şi aspiraţii. Sunt atâţia care muncesc precum nişte sclavi, zeci de ani, doar pentru un salariu care să le permită să îşi ia o masină, o casă şi să-şi întreţină în mod decent familia, şi care la un moment dat se trezesc la realitate şi îşi dau seama că, de fapt, acel stil de viaţa nu le aduce aproape nici o satisfacţie. Sunt pline cabinetele psihologice de oameni care sunt în „criza vârstei mijlocii”. Oameni care, deşi au făcut ceea ce li s-a spus, în loc să facă ce îşi doreau de fapt, după ce au obţinut ceea ce alţii au vrut ca ei să obţina, văd că fericirea promisă de fapt nu există şi sunt pe un drum greşit. Îşi dau seama că acele lucruri nu le-au adus deloc împlinirea personală şi nici măcar vreo recunoaştere sau aprecieri prea mari de la ceilalţi, nici măcar de la cei care le spuseseră să facă lucrurile respective. Cei care nu conteneau să le dea sfaturi şi indicaţii, le oferă acum doar o bătaie pe umăr şi un simplu “Bravo!”, şi pe urmă îşi văd de viaţa lor.. căci până la urmă, aproape nimănui nu-i pasă cu adevarat de ce fac cei din jur… toţi oamenii au greutăţile lor şi, la sfârşitul zilei, fiecare se gândeşte doar că problemele lui sunt cele mai mari. Deci ce rost are să pui atâta preţ pe ce cred şi îţi spun alţii, încât să ajungi să îţi amâni poate pentru totdeauna propriile visuri şi idealuri? În sistemul clasic de învăţământ se pune accentul pe acele materii considerate de către profesori drept foarte importante, fără a se ţine cont de abilităţile naturale şi dorinţa fiecărui copil în parte de a excela într-un anumit domeniu, mai ales când vine vorba de abilităţile artistice, cum ar fi dansul, muzica, teatrul, etc. Nu contest că matematica, istoria, sau gramatica ar fi importante, dar şi muzica sau pictura pot fi considerate la fel. Din păcate, majoritatea oamenilor sunt învăţaţi încă de mici că nu are rost să îţi pierzi prea mult timp cu acestea, pentru că nu vei ajunge să faci prea mulţi bani. La fel se întâmplă cu aproape orice altă pasiune ce nu este în concordanţa cu “planul” pe care ceilalţi îl au pentru tine: îţi este înăbuşită de către ei, sub pretextul că nu vei avea o meserie bănoasă de pe urma unei astfel de preocupări. Pasiunea este combustibilul ce te poate duce acolo unde un om lipsit de ea, mediocru, nu va ajunge niciodată. Ca şi fiinţa umană, trebuie să ştii cine eşti tu cu adevărat, ce vrei de la viaţa ta, încotro trebuie să mergi ca să ajungi acolo unde îţi doreşti. Dacă nu, vei paşi haotic prin această existenţă, ajungând mai devreme sau mai târziu să te simţi inutil, nemultumit de tine însuţi şi cu o viaţă lipsită de sens. Cunoaşterea de sine este o călătorie pe parcursul căreia omul învaţă magia ce îl va ajuta să învingă frica, să sfideze riscurile, să devină regizorul propriului destin, pentru a-l face mai bun. Tot prin cunoaşterea de sine omul învaţă că, dacă nu îi place viaţa pe care o trăieşte, o poate schimba. În acest val al dezvoltării personale, cuvântul “schimbare” este folosit şi înteles total greşit, în majoritatea cazurilor. A te schimba nu înseamnă să arunci vechiul “TU” la gunoi, să scapi în totalitate de cine ai fost şi ai făcut până în prezent, ci să îl accepţi, să te accepţi pe tine, alegerile tale şi circumstanţele ce te-au adus în punctul în care eşti acum, şi de aici să porneşti, împăcat cu propria persoană şi cu tot ceea ce s-a întâmplat până în acest moment, pe un alt drum al vieţii tale, unul care să te facă fericit cu adevarat. Eşti ceea ce eşti. Nu poţi fi o altă persoană, nu poţi schimba o fiinţa umană cu o alta, dar fiecare îşi poate aduce la suprafaţă nişte trăsături de care nu este conştient, îşi poate trezi potenţialul „adormit”. Cât timp vrei să te “schimbi”, cât timp nu te accepţi şi vrei să fii altcineva, vei fi o persoană lipsită de orice putere. Dacă negi ceea ce eşti, nu vei putea evolua cu adevărat!Iar atunci când cauţi scuze, când te justifici, nicidecum nu te accepţi aşa cum eşti. Primul pas înainte de toate ar trebui să fie tocmai acesta: să te cunoşti pe tine însuţi cât mai bine şi să te accepţi în totalitate; nu te mai ascunde, nici de tine, nici de alţii. Poate nu o să îţi placă unele lucruri pe care le-ai facut.. poate nu o să-ţi placă unele trăsături pe care le-ai avut până acum.. crezi că, dacă nu le recunoşti şi nu le accepţi, înseamnă că ele nu sunt tot acolo? Dimpotrivă, vor rămâne tot în viaţa ta, la fel de prezente şi poate mai puternice, căci nu va fi nimeni care să le oprească;tu, singura persoană responsabilă de acţiunile şi trăsăturile tale de caracter, daca nici măcar nu vei recunoaşte că le ai, nu vei putea avea nici o influenţă asupra lor… însă ele vor avea o influenţa foarte mare asupra vieţii tale. Oricât de mult am încerca să ne ascundem, adevărul este acolo, secundă de secundă şi se vede, că şi trecutul fiecăruia. Deci, ridică-te acum şi acceptă în totalitate ceea ce ai fost şi ai făcut de-a lungul existenţei tale până în prezent, acceptă circumstanţele tale de viaţă, cu bune şi mai ales cu rele. Spune-ţi adevărul ţie însuţi şi dă-ţi seama că orice scuză îţi vine în minte pentru că nu ai încă viaţa la care visezi, sau ceea ce îţi doreşti, este doar o scuză. Trebuie să accepţi că nu poţi fi o altă persoană, însă poţi deveni tu persoana care visezi să fii, persoana care are succes şi tot ceea ce îşi doreşte.
De ce nu le ai până acum? Pentru că nu te-ai cunoscut şi acceptat aşa cum eşti, în fiecare moment al vieţii tale, pentru că nu ai fost conştient de potenţialul tău şi nu ai ştiut cum să îl scoţi la suprafaţă. Asta NU înseamnă că trebuie să te accepţi aşa cum eţti şi acolo să se încheie tot efortul tău, să te accepţi în sensul de a fi mulţumit cu cât ai şi cu cine eşti în acest moment, şi să nu vrei nimic mai mult de atât. Ca să înţelegi mai bine, o să folosesc o comparaţie: atunci când vrei să mergi în excursie pe un traseu cu totul nou, fiind nevoit să foloseşti o harta.. dacă nu ştii punctul în care te afli, cel din care pleci, cum poţi să te orientezi aşa încăt să ajungi la destinaţie? Nu ai cum!
În primul rând trebuie să ştii unde te afli, ce resurse ai la îndemână şi ce puncte slabe, pe urmă să îţi fixezi traseul în funcţie de poziţia în care te afli şi de obiectiv, şi abia apoi să începi să-l parcurgi. Înţelegi acum de ce este atât de important să ne cunoaştem şi să ne acceptăm situaţia actuală înainte de a ne îndrepta spre alte ţeluri? Aşa că, de azi, va trebui să te accepţi în totalitate.. şi să începi să vorbeşti sincer cu tine: – cine eşti ? – cine ai fost până în acest moment? – unde te afli în prezent? – ce viaţă îţi doreşti să trăieşti? Dacă ai şti că mai ai 6 luni de trăit, ce ai face diferit în viaţa ta? Ai rămâne la acelaşi loc de muncă? Te-ai îngrijora de lucrurile ce te frământă acum? Ai păstra aceleaşi relaţii, cu aceiaşi oameni, pe care le ai în prezent? ”.
Ai deja în tine tot ceea ce îţi trebuie ca să reuşeşti în orice ţi-ai propus şi îţi vei propune. Eşti o fiinţă minunată şi trebuie să distrugi “zidurile” cu care te-ai înconjurat ţi care te limitează. Nu te amăgi că situaţia ta “e specială”, doar din comoditatea ce te îndeamnă să rămâi în acelaşi loc şi aceeaşi stare. Ştii bine că sunt oameni care au fost în condiţii mai grele ca tine şi au reuşit. Ai probleme cu banii? Poţi deveni persoana care atrage abundenţa în viaţa sa, care merită să fie plătită cu mulţi bani pentru valoarea ce o aduce celor din jur! Nu ai relaţiile pe care ţi le doreşti? Poţi deveni persoana care e capabilă să atragă şi să păstreze persoane minunate în preajma ei. Care anume sunt problemele tale actuale? Sunt probleme materiale,emoţionale,spirituale?Nu conteaza!Poti să le depăşeşti! Şi eu îţi voi arăta cum să faci asta, cum să îţi pui visurile în aplicare!
Pe curând,
Roxana Rohan