Confuso

Frecvent auzim cuvinte de genul ” m-am gandit foarte mult si m-am decis sa…” sau ” intentionez sa realizez…”, iar cei care fac aceste afirmatii, la momentul respectiv chiar cred in ele.

Acest lucru nu poate fi decat benefic. Este foarte important sa-ti faci planuri, sa te gandesti la ele, sa le analizezi, sa-ti stabilesti strategii si obiective. “O viata fara obiective este o viata fara sens”, sustinea unul dintre mentorii mei.

De cele mai multe ori, insa, ne oprim in faza aceasta. Si toate planurile noastre raman doar simple visuri, fara a mai primi, vreodata, sansa de a se materializa.

Acest aspect este, cu adevarat, frustrant. Ne chinuie, ne framanta, ne obsedeaza si cu toate acestea nu putem face pasul.

Sigur ca motive sunt multe, dar cel mai pregnant dintre toate este teama. Ca vrem sau nu vrem sa recunoastem, aceasta este cauza pentru majoritatea situatiilor, in care nu putem concretiza.

Cand suntem intrebati, gasim tot felul de motive pentru a ne justifica pasivitatea, dar pe cel real il ascundem cu grija, atat fata de ceilalti cat si fata de noi insine.

Pentru ca, nu de putine ori, ne mintim. Cum sa recunosc, in fata mea, ca mi-e frica sa actionez ? Mai bine ma mint si-mi spun ca nu este momentul potrivit pentru a face acest pas. Si in felul acesta ma linistesc.

Eu cred ce-mi spun, ceilalti, de asemenea, ma cred si toata lumea-i multumita. Iata un mod ” sanatos ” de a vedea lucrurile.

Adevarul este ca actiunea necesita un efort, din partea noastra, implica un sacrificiu, pe care nu toti suntem dispusi sa-l facem. A actiona inseamna sa-ti asumi anumite riscuri, eventuale greseli sau chiar esecuri.

Si atunci ce se intampla cu orgoliul nostru ? Daca ceilalti rad de noi ? Putem, oare, suporta acest lucru ? Evident, ca nu.

Ne vine, insa, o idee. Ii lasam pe altii sa actioneze. Mai bine sa se compromita ei. De ce noi ? Apoi asteptam, cu nerabdare, sa vedem ce se intampla.

Cand ne dam seama ca cei care au actionat, au sanse mari de izbanda, devenim invidiosi si strigam, in gura mare, ca pur si simplu au avut noroc.

Asa sunt unii norocosi ! Ne spunem in sinea noastra. Oare, asa sa fie ? Doar despre noroc este vorba aici ?

Stim  bine ca nu este asa si totusi o gandim, dar o si spunem. Realitatea este ca actiunea face diferenta.

Au fost si sunt situatii in care strategii extraordinare, programe, analize, au ramas doar la faza de idei, transpuse numai pe hartie. De ce ? Foarte simplu. A lipsit curajul de a actiona.

Pentru ca, intr-adevar, este nevoie de motivatie si determinare, si de o doza semnificativa de curaj.

Ramane ingredientul cel mai important, chiar daca vrem sau nu vrem sa recunoastem. Nu poti realiza nimic fara curaj.

Adevarul este ca ne place sa visam. Face parte din natura noastra. Ne imaginam in cele mai marete posturi. Aceste visuri nu sunt nici pe departe irealizabile, daca ne alegem corect drumul. Accentuez, DACA STIM SA-L ALEGEM CORECT, sau cum am mai spus-o, intr-un alt articol, daca stim sa ne alegem, cu responsabilitate dar in primul rand cu sinceritate, batalia pe care o vom duce.

Iata cum vad, eu, lucrurile legate de acest important subiect :

  • Cauta, adanc, in tine si afla care-ti sunt inclinatiile si talentele
  • Daca este cazul, intoarce-te pana in perioada adolescentei sau chiar a copilariei si reaminteste-ti activitatile pe care le faceai cu placere si pentru care erai cu adevarat apreciat (nu doar incurajat).
  • Vezi care s-au pastrat si daca pasiunea ta pentru ele a ramas aceeasi.
  • Daca printre visurile tale sunt si unele care au legatura cu activitatile mentionate mai sus, acestea sunt cele care conteaza cu adevarat.
  • Indeparteaza celelalte visuri, care-ti sunt complet nefolositoare, si concentreaza-te numai la cele in care te regasesti.
  • Daca ai fost sincer cu tine, la modul absolut, si ti-ai identificat, cu exactitate, menirea, ai facut un pas urias.
  • Multi raman la aceasta faza. Si viseaza si viseaza si iar viseaza……
  • In faza urmatoare va trebui sa -ti faci o strategie, un plan foarte bine pus la punct, un program minutios pe puncte. Toate acestea se fac cu obiectivitate si cu maxima sinceritate. N-ai de ce sa te minti.
  • Faza finala consta in transpunerea planului tau in realitate, sau altfel spus in atingerea obiectivului.
  • Unii au tendinta sa amane, cat se poate de mult, acest pas. Uneori, renunta chiar sa-l mai faca.

Motivele renuntarii sunt multiple, dar cel mai des intalnite sunt urmatoarele sase. Iata-le :

  1. Frica de esec, de penibil, teama de ce va spune lumea, in situatia in care voi rata.
  2. Fuga de responsabilitate.
  3. Un plan nerealist intocmit.
  4. Sugestiile negative ale celor din jur (” este prea mult pentru tine…”, ” nu poti face tu asa ceva…”).
  5. Parerea gresita pe care o ai despre tine (” nu sunt in stare… ”, ” este greu pentru mine…”, ” nu sunt suficient de inteligent… ”).
  6. Comoditatea.

Daca punctele, de mai sus, nu constituie impedimente pentru tine, poti trece, neintarziat, la actiune. Nu inainte, insa, de a-ti stabili parghiile prin care vei face aceasta.

Pe curand,

                       Roxana Rohan