Motivatia este aceea care ne determina sa trecem peste barierele vietii, sa inaintam cu hotarare si incredere.
Nu intotdeauna gasim, insa, o motivatie care sa ne satisfaca si sa ne dea imboldul necesar. Uneori nici n-o cautam.
Pasim din inertie si ne trezim, la un moment dat, cuprinsi de o apatie totala, de un dezinteres care ne acapareaza si ne imobilizeaza. Ne oprim si simtim ca ceva ne lipseste. Renuntam fara nicio justificare reala.
In tot ceea ce facem trebuie sa existe, insa, un scop, un motiv, o dorinta. Altfel nu se poate…
Imagineaza-ti ca vrei sa faci un foc. Aduni lemne, le asezi, pui si cateva foi de hartie si aprinzi focul. Nu porneste din prima, dar tu insisti si insisti, iar intr-un final se aprinde.
Arde putin si apoi se stinge. Parca n-are vlaga. Isi schimba culoarea din rosu in portocaliu, apoi in galben si din nou in rosu. Focului ii lipseste vigoarea. Ce-i de facut ?
Daca adaugam o cantitate moderata de combustibil, focul se aprinde in toata splendoarea sa. Se anima, ia proportii, spulberand pur si simplu lemnele. Putem spune ca se trezeste la viata. Iata motivatia de care, noi oamenii, avem atata nevoie.
Acolo unde nu exista ” foc ” nu exista motivatie. Nu ne intereseaza daca lemnele se transforma, sau nu, in cenusa, daca produc, sau nu, caldura.
De fiecare data cand dorim sa initiem un proiect sau sa pornim pe un anume drum, este bine sa ” ne punem la lucru toate simturile ”, pentru a fi siguri ca focul nostru interior s-a aprins si a capatat proportii, cu adevarat, uriase.
Doar in felul acesta putem fi siguri ca ” masina succesului ” va fi pusa in miscare.
Nu putine sunt, insa, situatiile cand drumul a fost ales, motivatie exista si cu toate acestea masina nu se urneste din loc.
Tragem de timp, cautam motive, vedem bariere acolo unde nu exista, intr-un cuvant nu avem taria de a porni.
Si lansam o adevarata campanie de justificari. Nu suntem suficient de bine pregatiti, nu avem toate datele proiectului, trebuie sa mai adunam bani, sa ne documentam mai bine, sa evitam, pe cat posibil, esecul, s.a.m.d.
Reusim astfel sa ne oferim un ragaz de timp, pentru ” a rezolva ”, credem noi, anumite probleme, generate si inventate de propriul mental ca efect al neputintei noastre de a actiona.
Si iata-ne tergiversand, la nesfarsit, inceperea unui proiect ce ne-ar putea schimba semnificativ viata. Cauzele principale ale lipsei de actiune sunt, fara doar si poate, comoditatea dar mai ales teama.
Orgoliul nostru nu ne permite sa recunoastem existenta acestor cauze, care, pur si simplu, ne paralizeaza dorinta de actiune.
Si pentru ca, intotdeauna, trebuie sa oferim ceva la schimb, am gasit, spre marea noastra fericire, solutia tergiversarii, a taraganarii, a tragerii de timp.
Suntem ferm convinsi ca aceasta este modalitatea ideala prin care credibilitatea noastra va ramane nealterata iar imaginea nestirbita.
Cele doua aspecte, cu adevarat importante, ale vietii noastre, nu vor ramane, in niciun caz, nepatate. Ce facem, insa, cu visul nostru ? Cand il vedem realizat ? Din pacate timpul nu intotdeauna ne este aliat. Uneori este dusmanul nostru nevazut, care trece si trece…fara mila…
Dar in acest interval, in care apele actiunii s-au linistit si s-au retras, noi ce facem ? Mai trebuie, oare, sa raspundem la aceasta intrebare ? Stam linistiti si impacati sufleteste in zona noastra de confort.
Cum am facut un pas mai mare si am iesit din ea, ne cuprinde o teama ce cu greu poate fi stapanita.
Daca nu reusesc ce explicatii voi da celor apropiati ?
Este bine sa constientizezi ca nimic nu este sigur in viata. Si cel mai bun plan de afaceri te poate duce, uneori, la un esec dezastruos.
Nu trebuie jucat totul pe o carte. Este foarte bine ca intotdeauna sa ai rezerve, sau altfel spus, variante.
Este un adevar, acela, ca economiile nu trebuie pastrate intr-un singur loc. O vorba din popor, plina de intelepciune, spune ca ” nu trebuie sa pastram toate ouale in acelasi cos ”. Foarte adevarat.
De fiecare data cand stabilesti un obiectiv, este bine sa-ti alegi cu maxima responsabilitate mijloacele prin care il poti atinge, iar data, demararii proiectului, trebuie fixata numai dupa o serioasa si sincera analiza.
Nu poti spune, cu nonsalanta, ca ti-ai propus sa-ti indeplinesti obiectivul pana la sfarsitul anului. In felul acesta trezesti si hranesti, cu buna stiinta, parazitul ce dormiteaza in mentalul tau, lasandu-l sa se desfasoare si sa preia controlul. Si cine, oare, ar putea sa faca, mai bine, acest lucru decat ” tergiversarea ” ? Ea este varianta cosmetizata a lasitatii…
Pe curand,
Roxana Rohan