Nu gresesc cand afirm ca toata viata invatam, sau mai exact ar trebui sa invatam. Multi dintre noi o facem permanent si nu oricum ci cu pasiune.
Pentru ca ” a invata ”, dupa parerea mea, este sinonim cu ” a lupta ”. Cand incetam sa mai invatam, se poate spune ca am pierdut lupta.
Multumirea de sine este o piedica in calea cunoasterii. Atunci cand ne intrebam, in sinea noastra, ……” pentru ce sa mai invat ? oricum am facut-o atatia ani…..”, se poate spune ca trecem printr-un moment in care, tot ce am cladit pe drumul cunoasterii si al invatarii, incepe sa se clatine.
Nu trebuie sa ne punem niciun moment problema, daca sa continuam sau nu, sa invatam. Acest proces ar trebui sa fie precum respiratia.
Daca-l vedem insa altfel, iesirea noastra din ignoranta va fi deosebit de dificila. Si ce poate fi mai groaznic, in viata, decat sa traiesti in ignoranta ?Avem datoria morala, dar si obligatia de a invata permanent. De a ne instrui si perfectiona continuu. Acest proces nu trebuie sa inceteze niciun moment.Este foarte important sa invatam metodic si nu la intamplare, haotic. Nu ne putem rezuma doar la ceea ce ne apare. Este bine sa ne urmam propriul program de pregatire.
Cineva spunea ca spiritul nostru trebuie sa fie, tot timpul, treaz. Sa nu trecem prin viata cu ochii inchisi. Sunt multe lucruri pe care le-am putea pierde.Sa fim atenti la tot ce se intampla in jurul nostru. Sa ne monitorizam greselile, sa le acceptam si sa avem grija sa nu le repetam. Nu este, insa, suficient.
Greselile, facute de altii, trebuie sa constituie, pentru noi, adevarate subiecte, din care sa invatam. Ne sunt oferite gratis. Pentru ale noastre, trebuie sa platim. Si, uneori, pretul este foarte mare.
Iata ce spunea Confucius : ” Există trei metode de a învăţa înţelepciunea: prima este prin reflecţie, metoda care este cea mai nobilă dintre toate; a doua este prin imitaţie, metoda cea mai facilă; a treia este prin experienţă, metoda cea mai amară dintre toate”.
Cata profunzime si cat adevar in aceste cuvinte.
Se spune ca omul inteligent invata din propriile greseli, iar inteleptul din greselile altora.
Exista mentalitatea conform careia, trebuie sa ne lovim, cu capul, de ceva pentru a invata bine lectia respectiva. Daca mergem pe principiul acesta, vom avea atatea cucuie incat……..
Nu. Trebuie sa invatam, sa ne educam, sa ne perfectionam si, asa cum bine spunea Confucius, ” sa reflectam ”. De asemenea, sa fim atenti la greselile altora si sa avem grija sa nu le facem si noi.
Procesul de invatare trebuie inceput foarte devreme. Este necesar sa impunem copiilor nostri un program foarte strict, cand este vorba despre propria lor pregatire.
Aceasta nu va cuprinde doar lectiile de scoala. Este mult mai complexa. Este bine sa li se dea exemple de viata, probleme si situatii prin care ati trecut voi insiva, sau alti cunoscuti.
Vor fi analizate impreuna cu ei, vor fi evidentiate cauzele care au dus la aparitia lor, dar si efectele, pentru ca acestea sunt, de fapt, cele care lezeaza in mod real.
Este esential ca pregatirea s-o facem la orice varsta. Niciodata nu este tarziu sa invatam. Dar, asa cum am spus, este bine sa se faca dupa un program si nu la intamplare.
Cheia reusitei o reprezinta continuitatea. Instruirea trebuie facuta de la inceput si pana la sfarsit. Este bine sa devina un mod de viata.
Iata, cateva idei, de care este bine sa tinem cont, in pregatirea si perfectionarea noastra :
- Sa intelegem ca aceasta pregatire este absolut necesara in drumul nostru, prin hatisul vietii.
- Sa intelegem ca ea trebuie facuta permanent si nu in salturi.
- Sa acceptam ideea ca oricat ar fi de incarcat programul zilnic, este esential sa ne gasim timp pentru acest lucru.
- Trebuie sa invatam din orice. Sa fim receptivi si deschisi la nou.
- Este necesar sa citim zilnic.
- Nu trebuie sa citim orice. Este bine sa facem o selectie foarte riguroasa.
- Este bine, ca in fiecare carte citita, sa subliniem paragrafele, care ni s-au parut mai interesante.
- Memoria vizuala va avea un rol important, atunci cand le veti invata.
- Oriunde mergi, nu trebuie sa-ti lipseasca, din buzunar, ”carnetelul curios” (asa il numesc eu).
- Tot ce ti se pare relevant, intersant si demn de retinut, ar fi bine sa notezi. Aici poti include si puncte de vedere, diferite de ale tale, dar care merita toata atentia.
- De ceva timp ” carnetelul curios ” ma insoteste pe unde merg.L-am impartit in trei parti. In prima notez ceea ce am precizat mai sus, in a doua greselile personale, iar in a treia greselile altora. La sfarsitul zilei le contabilizez si meditez asupra lor.O buna prietena face acelasi lucru, iar la sfarsitul saptamanii ne intalnim si timp de o ora comentam pe baza lor.Un exercitiu extrem de util pentru amandoua. Ne analizam greselile noastre, dar si pe ale altora. Incercam, pe cat posibil, sa ne pastram obiectivitatea. Este o conditie stabilita de la inceput.
Va recomand, cu caldura, acest exercitiu. Te ajuta sa-ti constientizezi pasii, pe care-i faci zilnic, sa-i privesti cu mare atentie, dar mai ales cu un ochi critic. Te ajuta, de asemenea, sa-ti recunosti si sa-ti accepti greselile pe care le faci. Si nu in ultimul rand, sa le identifici pe ale altora, din care, cu siguranta, ai de invatat.