A dori mai mult de la viata nu este, in niciun caz, echivalentul lacomiei. Este dreptul fiecaruia dintre noi sa incercam sa ne pozitionam cat mai aproape de limita superioara.
Spun bine ” cat mai aproape ” intrucat capatul ne este inaccesibil. Ar inseamna sa imbracam ” haina perfectiunii ” care, din pacate, nu ni se potriveste. Nu este croita pe masura noastra.
Ramanand, insa, in zona imperfectiunii (acolo unde ne este locul), se poate spune ca avem suficient spatiu de miscare. Si profitam din plin de aceasta lejeritate…
Ne deplasam in ambele sensuri, convinsi fiind ca intr-un tarziu ajungem unde ne dorim. Eroare ! Un drum care urca si altul care coboara nu se pot intersecta niciodata. De noi depinde ce alegeri facem. Asa cum am mai spus, acestea ne definesc.
Exista, in noi, o pasiune, de cele mai multe ori neexprimabila, de-a ajunge in varf, de-a fi cei mai buni. Ne dorim cu ardoare acest lucru, pe care-l consideram cat se poate de firesc. Unii recunosc, altii nu, dar, indiferent de situatie, aceasta ” iubire pentru inaltimi ” salasluieste in fiecare dintre noi.
Pentru multi devine visul vietii lor, pentru o mica parte, doar, o simpla ambitie, dar cu adevarat important este faptul ca aceasta ” iubire ” nu ne paraseste niciodata.
Drumul spre ” inaltimi ” nu este usor. Dac-ar fi asa l-am parcurge toti. Din pacate unii stau in expectativa toata viata, neavand curajul sa treaca la actiune, altii fac, doar, cativa pasi si renunta, iar cei mai multi se pierd pe parcurs. Cativa, insa, ajung.
Si atunci dand la o parte invidia care, indiferent ca recunoastem sau nu, ne macina, apare intrebarea fireasca…ce anume a facut diferenta ? Cautam cu inversunare raspunsul, mai putin acolo unde avem certitudinea ca se afla… IN NOI INSINE.
A devenit, poate, un cliseu, dar nu-ti poti rezolva problemele cautand in exterior. Nimeni nu le cunoaste mai bine ca tine, asa cum nimeni nu poate gasi solutii mai bune decat acelea pe care ti le oferi tu insuti.
Fiecare isi duce propriul razboi, propria batalie. Ori pierzi ori castigi. Daca ai o strategie buna sansele sunt de partea ta. In caz contrar…
Atat cei care ajung in varf, cat si cei ce se rostogolesc in vale, au la dispozitie acelasi ” cufar magic ”, ce contine instrumentele necesare. Diferenta o face faptul ca unii le folosesc iar altii nu.
Ne vom spune ca instrumentele de care avem nevoie nu se gasesc in acest cufar. Gresit. Ele se afla acolo, dar drumul pe care trebuie sa-l urmam nu reclama prezenta lor. In aceasta situatie problema care se ridica consta in necunoasterea mijloacelor necesare pentru a ajunge la destinatie.
Cati reusim sa evitam acest obstacol si sa nu ne poticnim ? Pornim pe un drum (de cele mai multe ori nu pe acela pentru care avem chemare) cu rucsacul aproape gol. Nu ni-l umple nimeni. Doar noi suntem in masura s-o facem si totusi trecem cu vederea acest aspect de-o importanta covarsitoare.
Pentru multi dintre noi cuvintele ” a fi cel mai bun ” ni se par desprinse dintr-un scenariu ce nu poate fi adaptat la propria ” productie cinematografica ”. Acesta este primul moment in care subconstientul este setat gresit, iar cei care suporta consecintele suntem, evident, noi insine.
Sunt persoane care considera ca ” dorinta de-a fi cel mai bun ” denota o vadita lipsa de modestie. Fals. Atata timp cat aspiri la ” un lucru ” fezabil, ce nu sfideaza bunul simt, si esti ferm convins ca ai capacitatea de-a obtine ” acel lucru ”, nu trebuie sa stai pe ganduri. A nu se uita ca cei ce-au cutezat au schimbat lumea. Si nu sunt vorbe mari…ci doar adevarate.
Iata cum vad eu lucrurile legate de acest subiect :
- Este important sa intelegem ca fiecare dintre noi poate fi cel mai bun INTR-UN DOMENIU PENTRU CARE ARE CHEMARE (aceasta-i provocarea majora a vietii).
- Avem tendinta de-a imita si de-a merge pe drumul parcurs, deja, de altii. Ne confera o mai mare siguranta. Pana la un anumit punct o putem face, dar apoi va trebui sa-l gasim pe-al nostru. Stim foarte bine ca nu exista doua drumuri identice si atunci ce rost are sa pierdem timpul inutil ?
- O greseala frecventa, pe care-o facem, este aceea de-a confunda ceea ce ne place cu ceea ce ni se potriveste
- Ne place atat de mult un anumit domeniu, suntem pur si simplu fascinati de el, incat ignoram elementul fundamental, ce zace, poate, la fundul rucsacului si fara de care drumul nostru s-ar sfarsi intr-o rapa mocirloasa si lipsita de sperante. Este vorba, evident, despre ” CHEMARE ”. Se gaseste in tolba fiecaruia si nu trebuie decat s-o identificam apoi s-o scoatem la suprafata.
- Faptul ca realizam acest PAS IMPORTANT nu inseamna ca devenim si cei mai buni. Este, doar, o conditie necesara dar nu suficienta.
- O alta capcana, careia multi ii cadem prada, consta in dorinta de-a face cat mai multe si de-a ne implica in ” n ” proiecte. In felul acesta pierdem din vedere elementul (singurul de altfel) ce ne deschide calea spre destinatia dorita si care ne poate conferi statutul mult visat ” de-a fi cel mai bun ”.