Calea de mijloc este, fara indoiala, cea care trebuie urmata. Ea ne asigura echilibrul si armonia. Din pacate, insa, este cea mai grea. Numai persoanele, cu adevarat, puternice pot urma aceasta cale.
Imagineaza-ti o balanta. Indiferent ca punem, sau nu punem nimic pe cele doua talere, echilibrul se realizeaza destul de greu. Dar in momentul in care a fost obtinut, cele doua brate nu-si mai modifica pozitia.
Pentru om situatia este, insa, mult mai dificila. Calea de mijloc se gaseste greu si se pierde usor. Suntem tentati sa alegem extremele. Ne plac. Ne genereaza un sentiment de incredere si o oarecare siguranta.
Ca sa poti urma calea de mijloc, este necesar sa-ti gasesti in primul rand echilibrul interior. Calea de mijloc este o cale a pacii. Nu poti ajunge sa mergi pe ea, daca in interiorul tau razboiul nu este, inca, terminat.
In momentul in care ti-ai gasit pacea interioara, echilibrul despre care vorbeam, optiunea extremelor nu mai exista pentru tine.
Drumul de mijloc este cel al neutralitatii. Extremele sunt la ” minus ” respectiv la ” plus ”. In timp, ele se inverseaza. Sau altfel spus, daca o perioada a vietii mergi pe extrema cu minus, va veni un moment cand vei trece, inevitabil, pe cealalta si invers.
Tendinta fireasca de echilibru isi spune cuvantul. Si atunci, in loc sa ne lovim de cei doi pereti, de pe extreme, cand de unul cand de altul, n-ar fi mai bine sa mergem, de la inceput, printre ei cu seninatate si intr-o deplina siguranta ?
Este o intrebare pur retorica. Sunt convinsa ca fiecare dintre noi si-a dat, deja, raspunsul, in adancul fiintei sale.
Asa cum spuneam, adevarata provocare consta in a-ti gasi echilibrul interior. Nu este usor, avand in vedere subiectivitatea care ne caracterizeaza.
Tendinta de a minti este mult mai accentuata, cand este vorba despre propria persoana. O facem cu dezinvoltura si apoi incercam sa ne convingem ca avem dreptate.
Trebuie sa ne dimensionam corect, pentru a sti ce anume sa schimbam si ce nu. Este, in opinia mea, un lucru foarte dificil deoarece influentele exterioare, prejudecatile, obisnuintele ne-au alterat, intr-o mai mica sau mai mare masura, obiectivitatea.
Este greu sa acceptam anumite minusuri, cand este vorba despre propria persoana. Mai ales ca, intotdeauna, cealalta voce intreaba ” dar daca nu este asa ? ” Si atunci fermitatea noastra incepe sa capete fisuri.
Nu multi sunt aceia care reusesc sa se dimensioneze corect, sa-si defineasca foarte clar plusurile si minusurile, sa ajunga la starea interioara de echilibriu. Acestia, cu siguranta, merg pe calea buna, acolo unde extremitatile nu exista.
Unii, insa, au o perceptie eronata despre ei insisi. Cauzele pot fi anumite sugestii negative care au prins viata si s-au dezvoltat in mentalul lor, obisnuinte necorectate la momentul potrivit, anumite intamplari care i-au marcat, mai mult sau mai putin.
Astfel de persoane se subapreciaza, Notele pe care ei si le dau sunt mult mai mici decat merita in realitate. Pentru a ajunge la echilibru, este necesar sa inlature sugestiile negative, extrem de periculoase, si sa incerce sa scape de tot acel balast, ce vine din trecut. Ei se afla pe extrema cu minus.
Extrema cu plus este cea a oamenilor care se supraapreciaza. Ei considera ca valoreaza mult mai mult decat in realitate. La o analiza superficiala ar parea ca aceasta extrema ne avantajeaza. Nimic mai fals. Este doar o iluzie care ne poate provoca mari neplaceri.
Aceste persoane sustin ca pot face anumite lucruri de care, in realitate, nu sunt in stare. Se supraevalueaza. Esecurile le pot genera mari probleme, printre care si pierderea credibilitatii.
Trebuie sa fie foarte sinceri, cu ei insisi, cand se dimensioneaza.
Prin autocunoastere putem ajunge la starea de echilibru, la starea de sinceritate, sau la ceea ce numim ” noi insine ”.
Fiecare dintre noi, avem obligatia de a ne perfectiona, iar acest proces trebuie sa se faca continuu. Aici nu exista pauze. Avem, in adancul fiintei noastre, o forta ce asteapta sa lucreze pentru noi. Trebuie doar s-o eliberam.
Cu cat esti mai inconstient, cu atat esti mai departe de tine insuti. Cu cat esti mai constient cu atat te apropii mai mult de tine. Atunci cand constienta este totala esti in centru. Indiferent ce faci, daca nu uiti de tine, esti aproape de centru.
Pe curand,
Roxana Rohan