VIOLENŢA DIN MASS MEDIA NU GENEREAZA AGRESIVITATE DAR CONTRIBUIE LA TRANFORMAREA EI IN VIOLENTA, ACOLO UNDE EA EXISTA DEJA !!!
Alaturi de mesajul erotic, violenta ocupa unul dintre primele locuri, ca pondere, pe canalele TV din intreaga lume. Desi in ultimii 50 de ani fenomenul violentei pe micul ecran a atras cele mai multe dezbateri publice, critici si sanctiuni, televiziunea continua sa transmita din ce in ce mai multa violenta, iar telespectatorii din intreaga lume, mai ales tinerii, ca hipnotizati, cauta cu aviditate aceste programe.
Influenţarea modului de viaţă de catre mass-media poate avea şi efecte nocive, în special asupra adolescenţilor, aflaţi într-o continuă căutare de sine. Televiziunea este cea mai importantă cale de transmitere a informaţiei dar şi a mesajelor subliminale. Pericolul emisiunilor cu scene violente nu genereaza agresivitate dar contribuie la transformarea ei în violenţă, acolo unde ea există deja.
Robinson si Bachman (1972) au gasit o relatie intre numarul orelor in care au fost urmarite programe TV cu continut violent si declaratiile facute de adolescenti privind propria implicare in comportament agresiv sau antisocial.
Au impact delincvenţional şi filmele, emisiunile prin care se promovează un stil de viaţă facil şi luxos, iluzie căreia îi cad deseori tinerele, care comparându-se mereu cu vedetele în vogă, încep să se folosească de farmecele personale – considerate o investiţie minimă – pentru a obţine anumite avantaje. Acesta este însă primul pas spre prostituţie.
Jean Chazal consideră că legătura dintre cinematograf şi delincvenţă este mai mult orizontală decât verticală, în sensul că cinematograful nu este o cauză directă a delincvenţei juvenile. În acest sens, afirma că atât delincvenţa juvenilă cât şi vizionarea abuzivă de imagini violente sunt efectele paralele ale unei vieţi prost organizate. Însă datele statistice ne îndreptăţesc să privim cu îngrijorare propagarea violenţei prin mass-media, astfel :
| Timpul de vizionare a emisiunilor violente | Procent delincvent |
| Zilnic | 64% |
| 4 – 5 ori / săptămână | 21% |
| 2 – 3 ori / săptămână | 12% |
| Mai rar de o dată pe săptămână | 3% |
Efectele pe termen lung ale violentei TV au fost determinate de Lefkowitz si colegii lui (1972) prin urmarirea comportamentului unui grup de copii pe o perioada de 10 ani. Rezultatele aratau ca preferinta pentru violenta televizata la varsta de 8 ani era intr-o stransa corelatie cauzala cu agresivitatea la varsta de 18 ani. O alta echipa de cercetatori a continuat acest studiu pentru a determina efectele violentei TV pe o perioada mai lunga – 22 de ani. Concluzia – exista o legatura semnificativa intre vizionarea scenelor de violenta la varsta de 8 ani si comportamentul interpersonal criminal la varsta de 30 de ani. (Huesmann, Eron, Lefkowitz, Walder, 1998)
Cresterea numarului crimelor comise de copii in SUA, intre 1984-1992, de la 987 la 2300, este un fenomen pe care cercetatorii il gasesc ca se afla intr-o stransa corelatie cu violenta de pe micul ecran. Exista numeroase cazuri in care copiii ucid fara un mobil serios sau lipsiti complet de motivatie, pur si simplu sub influenta unor scenarii mentale preluate de pe micul ecran.
Măsurile de protecţie care trebuiesc luate privesc atât familia cât şi societatea. Aceasta din urmă poate folosi instituţiile de resort pentru a limita accesul minorilor la anumite emisiuni televizate, restricţionarea canalelor de televiziune pentru adulţi, evitarea mitizării infractorilor celebrii atât prin reportajele de senzaţie cât şi prin punerea într-o lumină defavorabilă a organelor de ordine şi nu în ultimul rând prin cenzurarea textelor unor melodii cu impact mare comercial, dar cu consecinte nefericite din punct de vedere educaţional.