Se spune ca viata nu-i decat o ” lectie ” la care participam fara exceptie, o scoala prin care trecem mai usor sau mai greu si un examen permanent. Din pacate nu stim cate extemporale ne asteapta, cat sunt de complicate si in final daca obtinem, sau nu, nota de trecere. Pentru ca probele sunt dintre cele mai variate, cu grade diferite de dificultate si necesita o pregatire temeinica din partea noastra, facuta, evident, cu maxima responsabilitate.
Cu alte cuvinte este doar o iluzie sa credem, ca terminarea liceului si eventual absolvirea unei facultati reprezinta finalul procesului nostru de pregatire si invatare. Aceasta etapa constituie de fapt doar un curs incheiat, sau mai exact primul extemporal pe care-l dam in scoala vietii. Pentru multi acesta este ultimul pas si rasufland usurati considera ca a venit in sfarsit momentul ” sa inceapa sa traiasca…”
Nu realizeaza ca lectiile continua si statutul de elev se pastreaza in continuare. Arunca cu nonsalanta in cosul de amintiri toate notiunile legate de ” lectie ”, ” examen ”, ” scoala ”, si printr-o simpla linie verticala impart coala vietii in doua jumatati. Pe una scriu ” esec ” iar pe cealalta ” realizare ”. Simplu, practic…si rupt de realitate.
Ei nu pot concepe ca atat esecul cat si succesul sunt de fapt tot lectii, ca orice pierdere, castig, greseala, durere, sau suferinta sunt cursuri la care participa (voit sau nu) si care se finalizeaza cu un examen.
Asa se explica faptul ca nu reusesc sa invete nimic din aceste lectii (pentru ei scoala a ramas doar o simpla amintire) si repeta la nesfarsit greselile. O fac de atatea ori incat ajung sa spuna cu resemnare…” sunt un mare ghinionist…”
Daca vom intelege ca ne aflam aici pentru a invata si a ne perfectiona, lucrurile se vor simplifica mai mult decat credem. Daca privim totul din aceasta perspectiva, nu vor mai exista ” probleme ”, ci doar ” lectii ” la care n-am fost suficient de bine pregatiti. Nu trebuie decat sa le reluam, sa umplem golurile si pe viitor sa stim sa raspundem la toate intrebarile legate de ele.
Cum spuneam la inceputul articolului, nu putem sti ce lectii ne ofera viata sau cat de multe vor fi, dar ceea ce stim este faptul ca orice ” lectie ” ne este data pentru a fi invatata, pentru ca avem nevoie de ea la un moment dat al existentei noastre.
Chiar daca ne-am descoperit drumul de mici si pornim pe el cu incredere, tot elevi ne numim. Viata ne va da in continuare teste, lucrari de control si examene. Vom primi lectii, ce-i drept cu un grad de dificultate mai mic decat al celor rezervate ” vesnicilor cautatori ”.
Cum bine se stie, nu toti ne descoperim vocatia de mici, unii mai tarziu sau mult mai tarziu, iar altii, din pacate, niciodata. Pentru cei din urma, traseul vietii este intortocheat si plin de sinuozitati. Lectiile primite de ei sunt dintre cele mai variate si cu un grad de dificultate destul de ridicat. Sunt practic ” atentionari ” de care nu prea tin cont, pe care nu le iau in seama. Si intr-un tarziu epuizati de atatea cautari, fiindu-le practic imposibil sa iasa din labirint, clacheaza.
Partea grava este aceea ca lectiile primite au fost tratate cu superficialitate, uneori nici macar cu atat, n-au invatat nimic din ele, au inceput sa se victimizeze, punandu-si eticheta, in cel mai fericit caz, de ” nedreptatiti ai vietii ”.
Viata nu nedreptateste pe nimeni. Ea este daca vrei un amfiteatru in care ni se predau lectii. Noi alegem daca participam sau nu la cursuri, daca invatam sau nu ceea ce ni se preda. Si iata cum totul se rezuma, din nou, la alegeri sau mai exact la PROPRIA PERSOANA. In concluzie, nu putem da vina pe serpentinele unui drum, daca noi, ca soferi, nu stim sa conducem, sau mai rau, ne este teama sa conducem.
La fiecare pas pe care-l facem, primim ” lectii ” noi. Ne ferim, insa, de-a le numi in felul acesta. Suna, oare, prea academic ? Sau pur si simplu ne sperie termenul propriu-zis, pentru ca-l asociem inconstient cu notiunea de ” obligativitate ” ? Indiferent care-i motivul, preferam sa le spunem ghinioane, probleme, necazuri, esecuri, nerealizari, s.a.m.d.
Este mult mai convenabil pentru noi, intrucat avem posibilitatea sa ne victimizam (ne place enorm de mult !) si sa dam vina pe altii. Si iata cum reusim sa impuscam doi iepuri, mai exact sa ne sustragem de la invatarea lectiei si sa gasim un vinovat, responsabil pentru ceea ce ni s-a intamplat.Ceea ce nu intelegem noi este faptul ca de aceste lectii oricum nu scapam. Daca la terminarea cursului nu obtinem nota de trecere, parasim amfiteatrul pentru un timp, dar ne vom intoarce, ” imbracati ” altfel, cu ” ghiozdane ”, ” carti ” si ” caiete ” diferite, dar cu acelasi scop… ACELA DE-A INVATA …
Pe curand,
Roxana Rohan