decizii

Toţi luăm decizii în viaţă, nenumărate. Mai bune sau mai proaste. Mai ieftine sau mai costisitoare. Ulterior  ne punem problema că puteau fi mai bune. Poate doar atunci când apare regretul în mintea noastră.

Regretul, această formă de a spune „poate că era bine să fac altceva sau să iau altă hotărâre“. Dar e prea târziu.

Cel mai adesea în viaţă noi luăm decizii în condiţii de incertitudine. Nu ştim ce va fi, ce nu va fi, nu avem control asupra a ceea ce va urma să se întâmple.

Ca să nu ajungi să ai regrete, este bine să înveti să iei decizii ceva mai bune. Dar ce înseamnă „decizii ceva mai bune“?…. În primul rând, decizii care să nu fie luate sub imperiul emoţiilor.

Dacă emoţiile fac parte integrantă din viaţa noastră psihică, asta nu înseamnă ca ele sunt cei mai buni sfătuitori. Dimpotrivă, ele ne pot face să luam hotărâri pripite, sub imperiul nervilor sau tristeţii, sau chiar al entuziasmului.De aici următoarea concluzie – Nu lua decizii în momente de criză-

Deciziile importante fac parte din viaţa noastră fie ca vrem, fie că nu. Fiecare dintre noi, la un moment dat, se va afla în faţa unei situaţii în care este obligat să ia o decizie ce-i poate schimba viaţa. Iar în funcţie de decizia luată, viaţa ni se va desfăşura în direcţii diferite.

S-a constatat că oamenii optimişti în exces, cei care văd viaţa de obicei cu o pereche de ochelari rozalii pe nas, precum şi cei care se entuziasmează des, sunt mai expuşi la a lua decizii riscante.

Păi dacă tot e lumea atât de frumoasa, de prietenoasă şi eu sunt aşa de fericită, de ce să nu demisionez eu acum şi să plec în lume cu trenul?! (Nu mă gândesc decât la aspectele pozitive ale plecatului în lume, nicidecum la preţul total al biletelor…). Păi nu-i asa?! Deseori, deciziile nu foarte bine examinate duc la regrete.

Nimeni nu spune însă că nu e bine să elimini total emoţiile din ecuaţie. Emoţiile au evoluat cu un scop şi e bine să le ascultăm.

Dar, atenţie, ascult emoţiile pe termen lung! Nu pe cele pe termen scurt: nu enervarea pri­cinuită de o ieşire a şefului, nu o tăiere de salariu (ci mai multe); sunt atentă la durată.

Da, durata e cea care trebuie sa conteze. Durata şi calitatea (pe termen lung) a unui mariaj, nu conflictul de moment şi (zic eu) nici indrăgosteala (tot temporară…)

Am observat că cele mai importante decizii in viaţă nu sunt uşor de luat. Totul e în regulă atunci când trebuie să alegi dintre ceva ce e bun şi ceva ce nu e bun. Însă deciziile dificile sunt reprezentate de faptul că trebuie să alegi între două lucruri corecte.

Atunci cand ambele variante sunt corecte, trebuie să realizezi că o să trebuiască să plăteşti un anumit preţ pentru acea decizie. Orice decizie ai lua, vor fi persoane pe care le vei răni, pentru că nu poţi mulţumi pe toată lumea. Există riscul să faci greşeli. Însă mai presus de atât, trebuie să fii pregătit să fii împăcat cu orice decizie ai luat şi să scoţi tot ce e mai bun din ea.

Momentul în care trebuie să luam o decizie importantă poate crea în noi o stare de anxietate. Aceasta emoţie se declanşează din cauza nesiguranţei noastre, a fricii că nu vom lua hotărârea cea mai bună.

Anxietatea pe care o resimţim ne poate influenta modul de gândire şi ne poate împiedica să luăm pe deplin conştienţi decizia potrivită pentru noi.

Putem să fim siguri 100% de alegerea făcută? Avem garanţia absolută a deciziei corecte? Nu. Indiferent de ceea ce noi vom decide, există un procent de nesiguranţă ce nu-l putem controla.

Înainte de a ne hotărî, putem face o scurtă analiză a tuturor proiecţiilor pe termen lung şi a direcţiilor în care va evolua viaţa noastră în funcţie de alegerile făcute.

Cât de multă bucurie, fericire, împlinire, linişte ne vor aduce? Ce opţiune este cea mai avantajoasă pentru noi. Deseori, cântărind toate acestea, putem găsi alternative la care, iniţial, nici nu ne-am gândit.

Dacă simţim că presiunea ce apasă pe noi este foarte mare, este recomandat să luăm o pauză din a ne gândi ce decizie să luăm.

Ne putem antrena în activităţi plăcute sau măcar diferite de obiectul problemei noastre. Să dăm un timp inconştientului nostru să lucreze, iar conştientului să se relaxeze.

Când ne vom simţi mai echilibraţi sau liniştiţi, putem reveni asupra temei noastre de gândire. Să observăm dacă nu cumva ne simţim mai confortabil, atraşi la nivel inconştient de una dintre variante.

Indiferent de decizia luată, vor exista aspecte pozitive şi în acelaşi timp şi negative. Deseori, atunci când hotărâm ceva, renunţăm la altceva. Iar cum lucrurile nu sunt albe sau negre, fiecare are avantaje şi dezavantaje.

Este important de verificat care dintre decizii conţine în ea mai multe beneficii şi mai puţine dezavantaje. Care dintre aspectele mai puţin plăcute ale diferitelor decizii suntem dispuşi să le suportăm?

Asupra tuturor întrebărilor şi răspunsurilor noastre, avem de reflectat. Sunt foarte importante emoţiile pe care le resimţim de-a lungul procesului decizional.

Acestea trebuie recunoscute, dar si asumate. Putem considera că fiecare decizie este potrivită momentului în care a fost luată. Pentru că deseori, ea împlineşte o nevoie sau o dorinţă care se cerea satisfăcută atunci.

Cum luăm decizii dificile? În momentul în care vezi că nu poţi să iei o decizie, trebuie să-ţi schimbi mediul. Trebuie să pui stop, şi să-ţi iei o vacanţă, să te relaxezi, să reflectezi şi să meditezi. Cele mai bune idei şi decizii nu vin când vrei tu să vină, ci când nu te aştepţi, şi pentru acest lucru, cadrul trebuie să fie unul de relaxare.

Trebuie să accepţi situaţia. Trebuie să fii în armonie cu tine. Trebuie să conştientizezi că deciziile le iei în prezent, însă trebuie să ieşi din sfera prezentului pentru ca deciziile să fie cele corecte. Trebuie să fii împăcat că poţi lua decizii greşite, că nu poţi prezice viitorul, însă trebuie să realizezi că îl poţi influenţa.

Dacă deciziile sunt “problema”, atunci întrebările extraordinare sunt “soluţia”.

Vin în ajutorul tău şi îţi dau câteva exemple de astfel de întrebări, care te pot ajuta să iei o decizie cât mai bună pentru tine:

  • Decizia este în concordanţă cu valorile mele? Trebuie să-ţi clarifici ierarhia de valori.
  • La 80 de ani, când privesc înapoi, o s-o regret?
  • Ce vor zice copiii mei de decizia pe care am luat-o?
  • Ce ar face “mentorul” sau “modelul meu de succes”?
  • Care sunt consecinţele pe plan general?
  • Care sunt consecinţele pe termen lung?

Sper că îţi vor fi de folos şi vei lua cele mai bune decizii în viitor!

Pe curând,

               Roxana Rohan