Omul este o fiinta creativa. Asa se explica performantele obtinute de-a lungul timpului, pe toate planurile.
Creativitatea este forta care a dat omenirii sansa de a progresa, de a evolua. Ea este sursa inepuizabila a diversitatii, a noului. Este ” cheia ” pentru rezolvarea, in mare parte, a problemelor cu care ne confruntam.
Pentru multi dintre noi, creativitatea reprezinta, insa, o solutie incomoda. Ea necesita in primul rand curaj, imaginatie dar si flexibilitate in gandire.
Suntem foarte atasati de tipare, de sabloane, de modele. Conformismul este preferat de cele mai multe ori. Ne confera siguranta, certitudine si de ce nu…..liniste…..
Ne place sa mergem pe drumuri cunoscute, pe carari batatorite de altii. Teama de risc ne macina permanent, ne inhiba.
A fi creativ inseamna sa accepti noul, sa nu te sperii de necunoscut. Procesul creativ, in faza sa initiala, nu-ti ofera decat o imagine stearsa, neclara, a lucrului ce-l vei face. Nu poti sa dai, acestuia, un contur. Nu-l poti vizualiza. De aici deriva teama care ne determina sa facem pasul inapoi.
Suntem tentati sa identificam creativitatea cu arta. A face, insa, arta, sub toate formele ei, nu inseamna, neaparat, sa fii creativ. Poţi cânta la pian perfect şi să nu fii creativ. Poţi fi capabil să utilizezi culorile, să pui vopseaua pe pânză într-un mod inteligent şi să nu fii un pictor creativ.
Creativitatea trebuie incurajata si dezvoltata. Lasa-ti copilul sa se exprime si sa se manifeste asa cum simte. Nu-i pune bariere. Lasa-l sa se confrunte cu problemele specifice varstei. Va cauta, singur, solutii iar pe viitor va sti sa evite esecurile. Dar castigul imens este acela ca nu va cunoaste teama de greseala. Si ce poate fi mai important ?
Nu putine sunt situatiile cand ne certam copiii pentru ca au stricat o jucarie scumpa, sau ii pedepsim pentru ca au pictat peretii dormitorului. Le spunem ca au gresit si le cerem, cu insistenta, sa nu mai repete acel lucru. De fapt le inoculam teama de esec, le inabusim initiativa si le infranam creativitatea.
Si atunci de ce ne mai miram cand, adulti fiind, adopta atitudinea ” remorca ”, alegand numai trasee cunoscute si fara niciun risc ?
De ce suntem surprinsi daca atunci, cand intampina o problema ce n-o pot rezolva prin metode cunoscute, traditionale, renunta si se intorc din drum ?
De ce ii judecam ca aleg tiparele, formele regulate, culorile sterse ? Culegem ceea ce insamantam……..alte cuvinte nu-si mai au rostul…..
Procesul creativ ” se sprijina ” pe doi piloni. Unul de pornire, cunoscut, in care datele sunt acceptate si altul de final, incert, a carui imagine devine din ce in ce mai clara pe masura ce te apropii de el.
Combustibilul creativitatii va fi, intotdeauna, imaginatia.
Pe curand,
Roxana Rohan