De mici copii suntem familiarizaţi cu durerea, cu suferinţa. Primele experienţe neplăcute le avem din acea perioadă.
Atunci realizăm că ne putem lovi cu uşurinţă, că putem fi certaţi, că putem fi pedepsiţi.
Înţelegem că lumea nu se învârteşte în jurul nostru, că suferinţa nu ocoleşte pe nimeni, că durerea face parte din viaţa noastră şi oricât am încerca s-o înlăturăm, şansele de reuşită sunt minime.
Suferinţa este prezentă la tot pasul. Se afla în preajma noastră. Este ca o umbră ce nu ne părăseşte niciodată…
Fie că este vorba de un eşec, de o dezamăgire, de o relaţie distrusă, de o boală, toate poartă o singură etichetă…numită DURERE.
Cu toate că suntem familiarizaţi cu ea, de fiecare dată ne ia prin surprindere. Şi ne loveşte atât de puternic încât ne clatină din temelii.
Ne revenim cu greu, mergem mai departe, dar teama unei noi lovituri nu ne dă pace.
Suferinţa are atât de multe feţe încât niciodată nu vom putea să le cunoaştem pe toate. Dar vrem, oare, acest lucru ?
Sunt convinsă ca mulţi se întreabă cum s-ar desfaşura viaţa noastră fără durere. Evident că întrebarea este retorică. Nu putem concepe viaţa fără această nuantă închisă, căreia îi spunem suferinţă.
Experienţa ne învată ca atunci când nu poţi înlătura ceva, trebuie să încerci să-l transformi într-un aliat, să-l asimilezi şi să-l valorifici. Practic suferinţa este necesară până când înţelegi că ea nu e necesară.
Să luam exemplul timidului. Conştient fiind, de problemele pe care i le ridică timiditatea, acesta, în multe situaţii, printr-o vointă puternică, reuşeşte să o transforme într-un adevărat aliat.Şi cum face acest lucru ? Foarte simplu. Îi pune în valoare elementele care-o definesc. Mai exact, se îndreaptă către profunzimea fiinţei sale (ştiut fiind că relaţiile cu lumea exterioară îi generează un disconfort total),cercetează,studiază temeinic, aprofundează cunoşţintele dobândite, meditează, orientându-se, cu o vădită pasiune, către latura spirituală a vieţii.
După învingerea timidităţii (şi nu puţine sunt situaţiile în care se întâmplă acest lucru), când vine momentul să se tragă linia, se constată că rezultatele obţinute, din alianţa cu aceasta, sunt absolut remarcabile. Ele vor rămâne şi vor persista pe toata durata vieţii.
O existentă fără durere are un parcurs, pe orizontală, lipsit de sinuozităti. Este, evident, situaţia ideală care nu poate fi transpusă, sub nicio forma, în realitate.
Se spune că nimic nu este întâmplător. Suferim pentru a evolua, pentru a urca pe scara spirituală. Cine fuge de suferinţă, ratează fericirea.
Dacă privim suferinta din perspectiva evoluţiei spirituale, efectele provocate, de aceasta, vor fi mai uşor de tolerat, de suportat.
Dacă acceptam ideea că prin durere deschidem uşa unei alte lumi, viaţa noastra se va simplifica si va căpăta un nou sens.
Iată cum vad, eu, acest aspect important al vieţii noastre :
Trebuie sa accepţi ideea că noţiunea de perfecţiune este incompatibilă cu natura umană, prin urmare suntem supuşi greşelii, deci suferinţei.
În majoritatea situaţiilor, cauzele care ne generează suferinţele pot fi prevăzute, deci evitate.
Suferinţele fizice sunt cele care tulbură viaţa multora dintre noi. Dacă nu vom acorda prioritate sănătăţii, în timp vor apărea probleme ce cu greu vor putea fi înlăturate. Avem tendinţa de a ne considera nemuritori şi de a ne purta ca atare. De-abia când apar primele semnale, ne trezim si realizam că suntem vulnerabili şi expuşi bolilor de orice fel. Sănătatea trebuie să fie o preocupare permanentă, pe parcursul întregii vieţi şi nu, doar, după ”o anumita vârstă”, cum frecvent se spune.
Suferinţele ”de natura materială”, cum îmi place să le numesc, sunt cele care ne afectează în mod constant. Faptul că nu poţi cumpăra casa visurilor tale sau maşina pe care ţi-o doreşti de atâta timp, că nu-ţi poţi permite excursii şi vacanţe în locuri exotice, că nu primeşti salariul pe care consideri că-l meriţi, toate acestea îţi provoacă suferinţe, mai mari sau mai mici, care-şi lasă, în mod cert, amprenta asupra vieţii tale. Dacă îţi faci, însă, o dimensionare corectă a propriei persoane, dacă vei învăta să-ţi stabileşti, cu exactitate priorităţile, dacă te monitorizezi astfel încât să ştii la ce nivel te afli, in orice moment al vieţii tale, dacă vei avea o gândire pozitivă şi vei şti să-ţi selectezi visurile, dacă traseul tău în viaţă va avea o destinaţie precisă, dacă vei învăta să acţionezi şi nu să reacţionezi, dacă vei alege întotdeauna cu discernământ, multe dintre aceste dureri vor dispărea.
Suferinţele provocate de cei din jurul nostru au o mare frecvenţă. Indiferent că suntem înşelaţi, dezamăgiţi, minţiţi, manipulaţi sau jigniţi, impactul asupra noastră are acelaşi efect devastator. Viaţa ne-a învăţat că atunci când oferim ceva, trebuie să şi primim la schimb. Dacă ajutăm pe cineva, într-un moment greu al vietii sale, ne dorim (chiar dacă n-o spunem cu voce tare şi n-o recunoaştem) că acesta să se revanşeze într-un fel sau altul. Dacă n-o face, ne simţim dezamăgiţi, spunem că dă dovadă de nerecunoştinţă, că n-a meritat ajutorul pe care i l-am dat. Şi iată cum suferţa începe să-şi facă loc în sufletul nostru.
Ca să nu ne irosim într-una energia, mai bine încercăm să pozitivăm ceea ce ni se întâmplă şi să acceptam că suferinţele nu sunt suferinţe,ci instrumente de dezvoltare spirituală, astfel dispoziţia noastră este pozitivă şi devenim mai optimişti in viaţă.
Pe curând,
Roxana Rohan