Profit de inceputul noului an si de perioada in care majoritatea suntem tentati sa ne propunem obiective, pentru a scrie cateva randuri care, poate va vor ajuta in luarea deciziilor si planurilor pe care le aveti pentru urmatoarele 12 luni. E adevarat ca acestea trebuie sa fie realizabile, pentru a nu interveni dezamagirea ulterior, dar orice ne-am propune, trebuie sa fim constienti de la inceput, ca orice modificare, schimbare sau evolutie, presupune un risc, care poate fi mai mare sau mai mic, in functie de ce expectante avem.
Asumarea riscurilor te va ajuta si sa devii antreprenor si sa iti gasesti si sa iti implinesti misiunea si scopul in viata. Tot prin asumarea de riscuri poti sa iti gasesti un psihoterapeut care sa te ajute sa te cunosti mai bine, sa evoluezi mai rapid.
Persoanele care nu isi asuma riscuri nu reusesc sa iasa niciodata din zona de “teama”.
Teama este obstacolul pentru schimbare.
Oamenii care au o puternica incredere in ei, depasesc usor zona de “teama” si isi asuma in mod natural riscuri.
Cei cu incredere in sine scazuta, ii acuza pe ceilalti de “superficialitate” sau de “nebunie” sau de “prostie”.
De exemplu, daca iti asumi riscul de a fi respins, poti gasi persoana potrivita pentru relatia ta de cuplu. Dar fara sa iti asumi riscuri, ramai in aceeasi relatie sau fara nici o relatie, pe timp nedeterminat. Si stii cand o sa intri in aceea relatie visata de tine? Cand te hotarasti sa iti asumi riscuri.
Când nu îți mai pasă cum te privesc ceilalți, atunci ai cu adevărat încredere în tine.
Tendința de a verifica tot timpul ce cred alții despre tine vine din neincredere, nici macar tu nu poti investi incredere in tine, in resursele si abilitatile tale.
Cei care „sufera” pur și simplu de dorința de a afla ce cred oamenii despre ei, de fapt spera să auda păreri pozitive și fac tot felul de „scamatorii” ca să îi întrebe ulterior pe față sau pe ocolite ce părere au despre ei.
Primul pas ca să vindecati lipsa de încredere în voi insiva ,este sa scapati de „ticul” de a întreba oamenii ce cred despre voi, sau pur si simplu, chiar daca nu ii intrebati, sa nu va intereseze.
Încrederea în tine este o armură de protecție la „atacuri”.
Imaginează-ți că ai o armură slabă. Atunci orice atac devine periculos și încerci să ataci și tu sau te simți rănit. Dar când ai o armură puternică, impenetrabilă, te relaxezi chiar în fața celui mai „dur” inamic. Nu te mai interesează când ceilalți se uită „ciudat” la tine sau când „te vorbesc pe la spate”. Pur și simplu nu te atinge nimic, pentru că ești în siguranță.
Un om cu încredere în sine este de neclintit în gândurile și emoțiile sale.
Încrederea în tine ai construit-o sau ai distrus-o seară după seară, când, retras în camera ta, rămas doar tu cu tine, îți vorbeai și îți promiteai că vei schimba ceva la propria ta viață, dar nu o făceai niciodată. De fapt încrederea în tine este doar o singură piesă din psihicul tău, însă este așa de importantă, încât poate să-ți schimbe complet destinul.
Increderea în mine se bazează pe ce cred eu despre mine (setul de convingeri despre propria persoană); toate credințele (convingerile) pe care le am eu despre mine construiesc „imaginea” mea mentală – adică modul în care consider eu că sunt;
Imaginea mea mentală este cea care preia controlul asupra vieții mele.
Ce m-a nedumerit mult timp a fost puterea pe care o are această „imagine interioara” în viața fiecaruia. Pare ciudat, dar ceea ce tu crezi despre tine devine mai puternic decât ceea ce tu ești în realitate.
Viața ta e dirijată de acea „imagine” care conține în ea toate convingerile tale. Tu poate că ești cel mai tare și mai deștept om din lume, dar dacă imaginea ta interioară conține convingerea că ești slab și prost, atunci viața ta e dirijată de acea imagine interioară.
E ca și când noi ne construim un Eu în minte, iar acel Eu preia controlul vieții noastre.
Oamenii se nasc perfecți. Nu îți mai amintești, dar cu totii avem stocate anumite amintiri, care, desi nu le constientizam, sunt acolo…. si ne marcheaza comportamentul.
Iti spun cateva lucruri, care sunt de fapt general valabile, pentru ca multi, foarte multi dintre noi le-au trait:
1. Erai bebeluș și îți era foame. Mama era la serviciu, pentru ca asa erau principiile societatii in care ne-am dezvoltat, și plângeai după mâncare și după brațele ei. Ai învățat că nu meriți să primești ceea ce ai nevoie, atunci când ai nevoie. Ai învățat asta dincolo de cuvinte și de rațiune. Din cauza asta e așa de dificil de schimbat convingerea că „nu merit o viață mai bună”, tocmai pentru că s-a format înainte de formarea rațiunii și a limbajului. Atunci când copilul înmagazina informație la nivel emoțional. Teama că nu meriți a devenit o emoție care te-a marcat profund.
2. Aveai 1-2 ani și poate mai făceai câte o năzbâtie, spărgeai o farfurie,etc… Căutai să atragi atenția asupra ta. Să te simți iubit și acceptat. Ceea ce primeai, în schimb, era o critică sau o palmă. Ai învățat că mai bine stai pe loc și te miști cât mai puțin pentru că altfel ești pedepsit. Ai învățat că cei curioși primesc pedepse, așa că mai bine știi și faci cât mai puțin, ca să nu te pedepsească nimeni.
3. La 3-4 ani nu reușeai să te decizi între tricoul verde și cel roșu, așa că le luai pe amândouă, întoarse pe dos, băgând capul pe mânecă… Mama îți sărea în ajutor și îți alegea culoarea care îi plăcea ei. Ai învățat că nu poți singur să te descurci și că altul este mai bun decât ține și te ajută. Ai învățat că deciziile tale nu sunt corecte și că nu ești bun să iei decizii.
4. Aveai deja 6-7 ani când la școală ți se cerea să fii bun „de 10” la toate materiile. Te simțeai iubit mai ales când veneai acasă cu note mari. Ai învățat că nu ești suficient de bun niciodată, că trebuie să fii într-un anume fel ca să meriți iubirea. Ai învățat că pentru a primi iubire trebuie să muncești din greu și să faci lucruri care nu îți fac plăcere.
5. Aveai 10 ani când erai tot timpul comparat cu colegii tăi care învățau mai bine decât tine, erau mai cuminți decât tine, mai ordonați. Ai învățat că trebuie tot timpul să te compari cu ceilalți și că în toate comparațiile tu ieși pe locul doi.
Toate aceste mici întâmplări, mai mult sau mai puțin inventate, te-au marcat și te-au învățat despre tine.
Acest mod de a construi destinul unui copil a avut efectul de a distruge Eul interior. Imaginea de sine pe care ți-ai construit-o când ai trecut prin aceste întâmplări de mai sus, este o imagine a unui Eu slab și fragil.Te-ai gandit ca poate ți-au fost băgate în cap informații greșite? Știi ce vei face? Vei gândi lucruri greșite despre tine.
Gândește-te la toți cei care te-au educat până în prezent (părinți, bunici, învățător, profesori, prieteni, toți de la care ai fost dispus să afli ceva).
Gândește-te dacă viețile lor sunt modele de urmat pentru tine sau nu. Pentru că dacă sunt modele de urmat, atunci tot ce ai aflat de la ei a intrat și în sistemul tău de gândire, iar asta este foarte bine. Dar dacă nu sunt chiar modele de urmat, dacă viețile lor nu sunt exact așa cum ți-ai dori tu, atunci ei te-au programat cu informații false despre tine și despre viață. Oamenii sunt obișnuiți să creadă in propriile ganduri, ajung să se convingă că așa sunt ei în realitate. Dar gândurile noastre nu sunt cu adevărat ale noastre.
Amintește-ți de cartea Călătoriile lui Guliver. Cartea este o metaforă despre încrederea în sine. La început el a nimerit în țara piticilor. Acolo el era uriașul. Prin comparație cu alții.
Apoi în țara uriașilor el era piticul. Iarăși în comparație cu alții.
Gândurile tale pot doar să compare. Dar tu decizi ce anume să compari.
Tu decizi cu cine să te compari.
Așa că dacă te compari cu cel mai bogat om din lume o să te simți ca un cerșetor. Dar dacă te compari cu un cerșetor o să te simți bogat.
Cu ce te ajută asta? Păi comparațiile pe care le facem ne dau stările emoționale interioare care sunt motorul nostru. De ce aș alege o comparație care mă face să mă simt rău? O emoție negativă îmi seacă puterile. Nu o să mai fiu în stare nici cât eram până acum.
Așa că prefer să fac o singură comparație cu adevărat utilă. Mă voi compara tot timpul cu mine, cel de ieri. Dacă te compari cu cineva mai tare decât tine o să ieși șifonat din comparație. Dar dacă te compari cu tine din trecut, poti avea surpriza sa constati ca acum ești mai deștept, mai puternic, mai înțelept, poate mai bogat și mai frumos.Nu intotdeauna se intampla asa. Este tragic, intr-adevar cand constati ca a mai trecut un an, sau doi si esti exact in acelasi loc, ca de fapt nu ai evoluat deloc. Atunci va trebui sa evaluezi factorii interni si cei externi cu care ai intrat in contact in aceasta perioada si sa remarci care dintre acestia te-a blocat si ai ramas in aceeasi etapa o perioada indelungata.
Metoda de evaluare pentru programe nefuncționale:
Dă-ți o notă și evaluează-ți cât de satisfăcut ești în viață pe domeniile de mai jos.
Am pus “(…..)” după fiecare domeniu pentru că acolo ar trebui tu să pui nota de la 1 (cel mai mic scor – nu te simți împlinit) la 5 (cel mai mare scor – te simți împlinit).
· serviciu, carieră…….
· cum comunici în public…..
· cât de atractiv te simți …….
· independența financiară…….
· relația de cuplu……
· cât de relaxat te simți…..
· pasiuni și timp liber …..
· nivel de împlinire și fericire …….
· sănătate și energie…..
· sexualitate……
· asertivitate și puterea de a spune „nu” ……
. atingerea obiectivelor dorite…….
Fă-ți acest mic test și identifică la care dintre domenii ai răspuns cu 1 și 2. Acolo ai cele mai multe programe mentale nefuncționale, ineficiente. Unde ai notat cu 3 ai programe mentale la care mai ai lucrat, pe care deja ai început să le schimbi și să le eficientizezi. Unde ai notat cu 4 și 5 ai programe mentale eficiente, care funcționează foarte bine.
Gândește-te cum ar fi dacă te-ai simți împlinit complet pe toate aceste planuri enumerate mai sus. Cum ar fi viața ta atunci?
Cum ar fi să poți spune „Îmi trăiesc cu pasiune viața și sunt împlinit și fericit din toate punctele de vedere”?