Oameni nefericiti sunt pretutindeni. Sub o forma sau alta, aceasta stare este generala. Ce-i drept, unii mai putin decat altii, ceea ce-i indreptateste sa afirme ca sunt fericiti.
Un lucru cert este acela, ca fericire absoluta nu exista. Si atunci ce ne ramane de facut ? Evident, sa incercam sa ne apropiem cat mai mult de aceasta stare, si sa sustinem ca am atins-o.
Conturul fericirii noastre ia nastere in momentul in care incepem sa visam, sa ne facem planuri, sa speram, sa dorim si sa traim pentru un anume scop.
De la vis, insa, pana la materializarea lui, este un drum destul de lung, pe care nu multi reusim sa-l parcurgem.
Ne oprim, renuntam pentru un timp, ne modificam optiunile, incercam altceva, si toate acestea, in dorinta arzatoare de a reusi. Continuam sa luptam si o facem permanent.
De fapt speranta, asa cum se stie, moare ultima. Cat adevar in aceste cuvinte.
Ceea ce conteaza, insa, prin importanta lor deosebita, sunt visurile noastre. Ele ne dau puterea sa mergem inainte si de multe ori sa reusim.
De cate ori n-am auzit persoane afirmand ca dorinta lor, dintotdeauna, a fost sa exceleze intr-un anumit domeniu, dar de ceva timp au realizat ca de fapt, chemarea lor este alta. Si-au ascultat vocea interioara si-n scurt timp au reusit.
Unii sustin ca revelatia s-a produs in urma unei discutii, pe care au avut-o cu alte persoane, sau pur si simplu s-au simtit atrasi, brusc, de domeniul respectiv.
Adevarul este ca oricat de mult iti doresti sa reusesti intr-un anumit domeniu, daca nu sunt create conditiile, pentru realizarea acestui lucru, este foarte greu, sau chiar imposibil.
Cele doua aspecte se conditioneaza reciproc. Ma refer la chemarea ta launtrica, cat si la conditiile ce trebuie create. Degeaba exista chemare pentru ceva anume, daca nu este creat cadrul, pentru ducerea ei la indeplinire.
Personal, cunosc multi oameni, pasionati de un domeniu anume si care lucreaza cu totul altceva. Mi-au spus ca visul lor a fost altul, dar conditiile nu le-au permis. Au ramas cu un mare gol, pe care, probabil, nu-l vor mai umple niciodata.
Nu este corect si nici firesc sa se intample in felul acesta. Sigur, de cele mai multe ori, aceasta situatie nu depinde numai de noi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam.
Ideal ar fi, ca fiecare dintre noi, sa ne gasim menirea. Acest lucru, din pacate, nu intotdeauna se intampla.
La acest esec (pentru ca asta este), contribuie mai multi factori, la care, pe parcursul vietii, nu suntem atenti, sau pe care, pur si simplu, ii ignoram.
Indiferent care sunt conditiile si situatia, suntem dimensionati sa reusim. Ar putea parea un cliseu, dar nu este.
Avem in noi forta de a reusi. Trebuie sa stim s-o punem in miscare, dar mai ales cand.Consider ca pentru a reusi in viata, este absolut necesar sa se parcurga mai multe etape.
In perioada prescolara, inclinatiile spre anumite domenii, la multi copii, incep sa prinda contur.Indiferent ca aceasta se intampla sau nu, parintii sunt obligati, ca impreuna cu persoane avizate, competente, sa identifice directia, sau drumul spre care copilul lor, trebuie orientat.
Sunt copii care manifesta inclinatii sau talente pentru un anumit domeniu, merg pe aceasta linie, cu pasiune si tenacitate, obtinand, pe parcursul vietii, rezultate remarcabile.La alti copii, talentele descoperite se pierd pe parcursul vietii, fiind inlocuite de altceva, sau uneori, ramane acel gol, pe care nimic nu-l mai poate umple.
Multi nu-si descopera vocatia in copilarie, ci mult mai tarziu. Nu este rau nici atunci. Important este s-o descoperi.Cunosc persoane care la varsta de saizeci de ani au realizat ca viata lor a fost o minciuna. Si-au dat seama, de acest lucru, in momentul in care au descoperit ceea ce le place, cu adevarat. De-abia atunci au gasit fericirea si zambetul, pierdut cu mult timp in urma.
Trebuie sa ne controlam viata. Sa avem indrazneala sa-i cerem si nu sa asteptam sa ne dea, ea, ce considera. Fii foarte atent, cand este vorba de viitorul tau.
Nu te implica intr-un domeniu, care nu-ti place, numai pentru faptul ca se plateste bine (greseala care se face frecvent).
Cauta in tine si gaseste-ti menirea. Chiar de-ar fi sa pierzi ani cu aceasta cautare. Nu te lasa influentat de persoane, care sustin ca ti se potriveste o meserie, sau alta. Tu esti singurul care stie ce anume ti se potriveste. Nimeni altcineva. Daca te cunosti bine si sti ce fel de persoana esti, alegerea meseriei potrivite, n-ar trebui sa fie o problema pentru tine.
Nu cauta meseriile ” la moda ” , sau asa cum am mai spus. Cand iti place ceea ce faci, banii vin usor. Satisfactia adusa de munca, pentru care esti facut, n-are egal. Cand profesia ta se identifica cu pasiunea, de-abia atunci te poti considera, un om cu adevarat fericit.
Pana atunci, insa, trebuie sa cauti.
Cum iti explici ca sunt oameni care, o viata intreaga, au lucrat intr-un anumit domeniu, fara castiguri materiale semnificative, iar cand au iesit la pensie, au facut din pasiunea lor o adevarata afacere, cu profituri foarte mari? Raspunsul este simplu. Cand faci ceva, pentru care ai chemare si pasiune, programul, banii, ziua sau noaptea, nu mai au importanta. Te dedici trup si suflet acestei activitati, toate celelalte aspecte mentionate, devenind secundare. Si cum sa nu gasesti fericirea in aceasta situatie ?
Retine ca totul depinde de tine si de curajul tau de a spune ” asta-mi place ”.
Dar ca sa faci ce-ti place si ce ti se potriveste, trebuie sa dai dovada de multa sinceritate. In primul rand cu tine insuti. Daca ne-am asculta ” eul interior ”, atunci cand trebuie sa ne alegem calea, n-ar mai exista asa multa suferinta si dezamagiri.
Pe curand,
Roxana Rohan