Pentru că deja începem sâ ne gândim la şcoală, vacanţa se apropie de final, activităţile noastre la Centru reîncep, m-am gandit ca articolul de azi să fie unul care tratează un subiect atât de important – comportamentul copiilor noştri.
Ce facem si cum reacţionam in anumite situaţii? Vă reamintesc, copiilor le plac regulile. Parinţii care nu impun reguli copiilor, de fapt se protejează pe ei, a impune reguli‚înseamnă un disconfort pentru….. ei, iar acei parinţi nu sunt în stare să gestioneze acest lucru si astfel se ascund in spatele unei scuze „Eu sunt prieten cu copilul meu”…. si gata…. au scăpat de grija educaţiei, şi de disconfortul provocat de însusirea unor reguli.
Am întalnit de curand o familie modesta, unde părinţii trăiau sentimentul frustrării permanente,nu îşi asumau faptele decât la nivel conştient, iar inconştient purtau măşti obositoare. Am remarcat că cei doi copii ai lor nu ştiau să respecte reguli si foloseau un limbaj violent. Din cauza acelui sentiment de vinovăţie, părinţii nu mai impuneau reguli copiilor, deoarece nu puteau să le ofere din punct de vedere material mai mult, iar acei copii se formau haotic, la baza comportamentelor lor stând doar agresivitatea atât verbală cât si fizică.
Pentru a ne educa copiii si pentru a-i forma ca viitor adulţi responsabili, nu conteaza situatia financiară. Aceasta nu este o condiţie in procesul de însusire a regulilor si principiilor de baza.
Este o metafora ideea ca putem deveni prietenii copiilor nostri. Părintii sunt părinti. Nu va chinuiti sa fiti prieteni, pentru ca oricum, la un moment dat, o sa descoperiti ca nu stiti totul despre ei, ca va ascund anumite fapte şi acţiuni, iar atunci veţi realiza că nu sunţeti prietenii lor, dar nici părinţi care si-au asumat rolul de părinte în adevaratul sens al cuvantului şi care de-a lungul timpuilui şi-au învaţat copilul să işi asume faptele.
Rolul de părinte impune reguli. Rolul de părinte impune verticalitate. Rolul de părinte înseamnă- FORMATOR- formaţi un viitor adult, care vă doriţi sa ajungă matur si responsabil.
Când te-ai asigurat că ai explicat foarte bine copilului tău ce are de facut, ştie la ce te aştepti şi nu o face, ai in obiectiv două lucruri:
- Să creşti frecvenţa comportamentelor pozitive;
2. Să scazi frecvenţa comportamentelor negative.
Tehnicile cele mai eficiente care te ajută sa creşti frecvenţa comportamentelor pozitive sunt:
- Recompensa
În general, când adulţii se gândesc la consecinţe/pedepse, iau in calcul atitudini neplacute precum lovitul, strigătul sau retragerea privilegiilor.
Cercetarile au demonstrat ca întaririle pozitive sau consecinţele pozitive reprezinta o motivaţie mult mai puternică pentru copii. Nimic nu motiveaza mai mult un comportament decât ceva ce îţi doreşti.
Gândeşte-te: dacă îţi spun că te pedepsesc dacă până mâine nu ştii articolul acesta pe de rost cuvânt cu cuvânt, ce ai sa gândeşti prima data?
Dar daca îţi spun că există un premiu de 1000 euro pentru cel care reuşeşte să reproduca cât mai bine tot ce scrie aici? Nu devine mai uşor de facut? Foloseşte-te de acest principiu si prima dată când îi ceri unui copil să faca ceva ce face greu de obicei, gandeşte-te la ceva ce ar avea de caştigat dacă l-ar face. Asta va face implicarea lui in sarcina mult mai plăcută si benevolă.
Recompensează comportamentul pozitiv: Comportamentul căruia i se dă atenţie este comportamentul care se va manifesta cel mai des. Dacă doreşti ca un copil sa ţipe tot mai putin concentreză-te si fii atent la momentele când nu ţipa si recompensează-l.
Dacă vrei să se joace in linişte cu alti copii sau cu fratele său, aşteaptă şi surprinde momentele când o face si recompensează-l.
Dacă vrei sa te ajute, recompensează-l cand o face. Dacă vrei sa îşi tină camera ordonată, recompensează-l cand o face. Dacă vrei să nu lovească laudă-l de cât de multe ori poţi atunci când nu o face si când se comportă calm si liniştit cu ceilalţi.Dacă vrei să nu arunce lucrurile pe jos, laudă-l de cât de multe ori ai ocazia atunci când pune lucrurile la locul lor, etc.
Îmbrăţişează-ţi copilul cât mai des! Ia copilul in braţe, atingeţi-l si poartă-l aproape de corpul tău cât mai mult timp posibil. Pe copiii mai mari îi poţi ţine de mână sau te poţi sprijini tu pe umărul lor. Du-l în braâe până la pat sau până în maşină. Joaca-te cu el, gâdila-l si legănă-l! Pentru el toate aceste forme de atenţie sunt RECOMPENSE.
Un copil nu îşi doreste nimic mai mult decât să se ştie iubit si acceptat de proprii părinţi.
Adaug cateva tipuri de recompense, ca acest proces sa fie mai usor, din rolul de parinte.
- materiale: alimente preferate, cadouri, dulciuri, obiecte, jucarii, bani, etc.
- sociale: lauda, incurajarea, aprecierea, etc.
- activitati preferate: jocul pe calculator, vizionarea de filme, desene animate sau emisiuni preferate, activitati sportive, excursii, etc.
- simbolice: jetoane care pot fi schimbate pe bani, activitati, etc.
Fiecare copil este unic si isi doreste ceva anume. Fii sensibil la necesitatile lui, si recompenseaza-l cu ce are el nevoie, nu cu ce te gandesti tu, ca parinte ca i-ar fi necesar.
- Atentia
Ceea ce nu se asteapta si nu isi dau seama multi adulti este faptul ca totusi copiii tanjesc dupa atentia adultului. In realitate, chiar si atunci cand adultul il cearta pe copil pentru un comportament inadecvat, chiar si atunci, atentia pe care o primeste copilul serveste drept recompensa fapt ce va duce la repetarea comportamentului, contrar asteptarilor adultului.
Din nefericire adultul trece cu vederea comportamentele adecvate si raspunde doar la comportamentele inadecvate ale copilului. Copiii vor continua sa manifeste comportamentele inadecvate deoarece acestea sunt cele care le aduc atentia ta.
Cunoscand acest aspect ne putem adapta propriul nostru comportament ca si parinti si sa oferim copiilor ATENTIE pentru comportamentele adecvate si nu pentru cele neadecvate.
- Recompensati comportament cu comportament
La fel ca si noi adultii, copiilor le plac unele activitati mai mult decat altele. Adultii pot folosi activitatile care le plac copiilor pentru a-i recompensa pe acestia pentru indeplinirea unor activitati mai putin placute pentru copii.
De exemplu, majoritatea copiilor prefera sa isi ajute profesorii la scoala. Astfel, ajutatul in clasa cu distribuitul fiselor (o activitate mai placuta ) poate fi folosita ca recompensa pentru cei care au terminat sarcina (o activitate mai putin placuta).
La fel, parintii, pot folosi activitati precum jucatul cu prietenii, jucatul la calculator (activitati placute) ca recompensa pentru activitati precum facutul temelor sau indeplinirea sarcinilor din casa (activitati mai putin placute).
Exemple:
Poti merge afara sa te joci cu …… dupa ce ti-ai terminat temele.
Poti sa te uiti la TV dupa ce ti-ai terminat de aranjat in camera la tine.
Poti sa mergi in week-end cu colegii, daca faci curat in camera.
Poti manca inghetata, dupa ce mananci legumele.
- Acordarea de stimulente.
Nu faceti un obicei din a elimina activitatile neplacute! Viata nu vă va ierta copilul. Adevarata dragoste a parintelui îl pregateste pe copil pentru viata, nu alearga in fata lui sa mature frunzele pentru ca el, copilul, să nu se impiedice în ele.
Cu sigurantă, daca parintele este un pic creativ poate gasi o multime de căi prin care sa recompenseze comportamentele dezirabile ale copilului.
Amintiti-vă! Recompensa este mai eficientă decât pedepsirea in managementul comportamentului copilului. Astfel, adulţii trebuie sa se asigure ca dau copilului atenţie suficienta si ca rasplatesc comportamentele dezirabile ale copilului.
In anumite situatii, desi recompensa este metoda cea mai eficienta, este nevoie sa se foloseasca consecinte negative pentru comportamentul inadecvat al copilului.
Tehnicile cele mai eficiente care te ajuta sa scazi frecventa comportamentelor negative:
Dupa ce te-ai asigurat ca ai incurajat suficient comportamentele pozitive si copilul stie la ce sa se astepte, este randul sa incepi sa descurajezi comportamentele negative.
- Consecintele logice si naturale
Comportamentele noastre au anumite consecinte. Cu totii ne gasim in acest punct al vietii noastre pentru ca am luat anumite decizii in trecutul mai apropiat sau mai indepartat.
Daca mergem la serviciu primim salariul lunar. Daca depasim viteza legala admisa platim o amenda si ni se poate ridica chiar si permisul de conducere. Daca provocam un accident trebuie sa platim reparatiile masinii. Si exemplele pot continua…..
Ciudat, parintii incearca sa isi educe copiii ferindu-i constant de consecintele propriilor actiuni sperand ca , printr-un miracol acestia vor invata sa fie responsabili. Copiii nu invata ca le spui, ei invata deoarece vad ce se intampla daca fac ceva. Nu-i proteja de cea mai importanta si folositoare lectie din viata lor!
Este nevoie sa existe o legatura logica intre consecinte si comportamentul inadecvat (mananci dupa ce te speli pe maini, insa nu: nu mananci pentru ca nu ti-ai facut tema).
Mancarea nu are nimic de a face cu tema! Bataia data copilului in situatia in care acesta a spart ceva nu are nimic de a face cu comportamentul acestuia! Insa solicitarea copilului de a plati ceea ce a spart, da.
Este necesar ca si copilul sa inteleaga legatura dintre comportamentul său si consecinta si să inteleaga ca aceasta nu este o pedeapsa la nervi a parintelui ci un efect direct a ceea ce el poate
Este nevoie, de asemenea, sa inteleaga ca prin modificarea comportamentului său poate modifica consecinta.
Consecintele trebuie sa fie prezentate copilului ca si alegere: „este alegerea ta daca mananci sau nu. Cand alegi sa te speli poti manca. Tu decizi”. „Este alegerea ta cand mergi afara. Imediat ce ti-ai terminat temele poti merge la joaca”.
Consecintele nu trebuie sa depinda de starea emotionala a parintelui si sa fie direct proportionale cu gravitatea comportamentului.
Stabileste dinainte ce consecinte vei aplica pentru urmatoarele tipuri de comportamente. Nu „tranti sentita” asupra lui fara sa stie la ce sa se astepte. Cu totii stim care sunt amenzile pentru depasirea limitei de viteza! Este bine ca si copilul sa stie la ce sa se astepte!
2.Ignorarea
Se foloseste cand dorim sa reducem frecventa, durata sau intensitatea unui comportament. Daca copilul tipa de de aproape toti parintii, insa este una dintre metodele de management al comportamentului folosite cel mai inadecvat. Daca metoda este folosita corespunzator, aceasta poate deveni una din cele mai minunate instrumente pe care parintele le poate folosi pentru comportamentele dificile ale copilului.
Prima data este nevoie sa intelegem ce este pauza. Pauza inseamna „a nu primi atentie”. De obicei, parintii se enerveaza si il apuca pe copil si il tarasc in camera lui si ii spun ceva de genul: „ai sa stai acolo toata ziua. M-am saturat de tine si de toate problemele pe care mi le faci. De cate ori trebuie sa-ti repet acelasi lucru din nou si din nou?”…..si asa mai departe. In general, copiilor care ajung in aceasta situatie, nu li se acorda atentie pentru comp
obicei pentru a obtine atentia parintelui, ignorarea inseamna a nu da atentie copilului cand se comporta in acest fel. Da-i, insa, atentie imediat ce vorbeste frumos. Nu te supara pe copil si nu-l pedepsi cu tacerea ta. Arata-i ce comportament accepti si ce nu accepti.
Un alt comportament pentru care poate fi folosita aceasta tehnica este vorbitul urat – nu i se raspunde copilului decat cand se adreseaza frumos.
Este de retinut faptul ca la inceputul aplicarii tehnicii comportamentul va creste initial in intensitate (copilul va tipa mai tare, va arunca si mai multe obiecte pe jos, va vorbi si mai urat) urmand ca ulterior sa se reduca.
3.Pauza
Se foloseste in momentele in care copilul este deosebit de agitat si nervos (ex. crize de furie). Pauza, este cunoscuta
ortamentele pozitive pe care le fac. Aminteste-ti ca un comportament raspunde cel mai bine la recompensa.
Inainte de a aplica pauza, intreaba-te daca ai fost suficient de prezent in viata copilului tau, daca i-ai dat atentie, daca l-ai luat in brate, daca l-ai asigurat ca il iubesti, daca l-ai recompensat pentru comportamentele pozitive. Daca nu, incepe de acolo! Comportamentele negative ale copilului sunt SIMPTOMUL practicilor parintilor. Nu copilul are o problema. Parintele actioneaza gresit si incalca legile comportamentului.
Folosita inadecvat, pauza poate deveni o intarire negativa care duce de fapt la repetarea comportamentuli nedorit. Pauza are menirea de a plasa copilul intr-un spatiu in care acesta nu primeste nici un fel de atentie. Aceasta trebuie sa fie atat de neprofitabila pentru copil incat el ajunge sa decida ca este mai bine sa se poarte pozitiv si sa fie recompensat pozitiv decat sa se poarte inadecvat si sa fie trimis la locul de pauza.
Uneori trimiterea la locul de pauza devine o recompensa pentru copil. Ganditi-va la un copil care este trimis la locul de pauza si toti membrii familiei se opresc din treburile lor si ii dau atentie acestuia! Ganditi-va la scoala cand un copil este dus la director pentru comportamentul său inadecvat si este scutit de o anumita ora si este in centrul atentiei, nu este el de fapt recompensat pentru ce a facut?
Cat timp va sta copilul la locul de pauza?
In general copilul poate parasi locul de pauza dupa ce a reusit sa stea linistit si calm 2-3 minute. Aceasta inseamna ca este posibl ca uneori, copilul sa petreaca chiar si 30, 40 sau chiar 50 de minute urland, amenintand, comentand, plangand, implorand. Indiferent de ce simtiti, nu intrerupeti plansul copilului. Cand exersati cu copilul procedura atunci cand acesta este calm, explicati-i ca il veti cronometra si ca va putea iesi de acolo dupa ce sta linistit 2-3 minute.
In concluzie:
– stabileste reguli clare (asigura-te ca cel pe care il formezi intelege, stie si poate sa faca ce te astepti de la el).
– stabileste recompense pentru comportamentul pozitiv.
– sanctioneaza comportamentul negativ.
Si acum, dupa cele citite… ar trebui sa incepem acest proces…. cum incepem? Te ajut eu in primul pas…..
1.Scrie trei comportamente negative pe care vrei sa le reduci la copilul tau.
2.Stabileste consecintele pentru fiecare dintre acestea.
- Comunica-i copilului tau ce are de facut si care sunt consecintele nerespectarii cerintelor tale…..
Succes!
Pe curand,
Roxana Rohan