Ritmul de dezvoltare al societăţii este, fără doar şi poate, unul alert. Transformările uimitoare care se produc, nu de puţine ori ne iau prin surprindere. Nu-i uşor să te adaptezi şi să faci faţă schimbării…
Aceasta realitate da nastere unei crude selectii, influentand vieti si modificand destine. Multi dintre noi mergem in ritmul in care am fost obisnuiti, altii se opresc si abandoneaza, considerandu-se depasiti de schimbari, iar cei mai multi privesc aceasta ” avalansa nemiloasa ” ca pe-o provocare si incearca din rasputeri sa-i faca fata.
Cei care circula prin viata, intr-un ritm lent, cu pasi nesiguri, sunt puternic ancorati in trecut. Ei, inca, se raporteaza la tiparele si sabloanele care odinioara au functionat, dar care, in prezent, sunt perimate.
Legatura lor cu trecutul este atat de puternica incat refuza cu indarjire sa priveasca inainte. Considera ca tot ce se intampla in prezent este atipic, greoi, ineficient si ca raspuns se agata, cu si mai mare hotarare, de ” batranul ” trecut.
Sunt si persoane ” prinse ” intre cele doua timpuri. Ele stationeaza pe puntea dintre acestea, neavand puterea sa se decida pentru a se desprinde.
Nu doresc sa faca pasul inapoi, dar teama de prezent, de ritmul si viteza cu care lucrurile se schimba, ii determina sa stea in expectativa. Sunt dominati de nesiguranta si ambiguitate.
Persoanele care renunta la trecut realizeaza ca totul este miscare, transformare, ca nimic nu dureaza etern, ca totul se schimba si se modifica.
Solutia este sa acordam trecutului respectul cuvenit, sa pastram in cutia cu amintiri momente care au insemnat ceva pentru noi, dar apoi sa ne eliberam si sa intram cu curaj in valtoarea schimbarilor.
Sa incercam sa le intelegem, sa le facem fata, sa ne adaptam si sa ne gasim locul in ” formulele prezentului ”.
Nu exista alta optiune. De fapt exista, dar toate celelalte duc catre drumuri infundate. Si atunci nu ne ramane decat sa imbracam noile haine, chiar daca la inceput ni se par cam stramte, sa parcurgem alte trasee, total diferite de cele pe care eram obisnuiti sa mergem, sa zambim in alte ipostaze, sa vorbim altfel, sa tacem altfel, sa socializam altfel.
Daca intelegem ca schimbarea alimenteaza viata, c-o intretine, vom trece mai usor peste ea, o vom accepta si o vom introduce in capitolul ” normalitate ”.
Adesea ne simtim jigniti cand cineva ne spune… ” cum n-ai auzit despre… ? ” sau ” pe ce lume traiesti ? Nu esti la curent cu…? ” sau ” tehnologia nu este punctul tau forte…”
Ne simtim ofensati dar nu facem nimic pentru a schimba situatia. Ne rezumam la a spune…” nu ma intereseaza ce cred si ce spun altii despre mine ” Asa sa fie oare ?
Adeseori uitam ca spatiile noastre se intersecteaza, ca interactionam, fie ca ne place fie ca nu ne place, ca suntem dependenti unii de altii, ca traim impreuna, ca invatam impreuna, ca trecem… mai departe impreuna.
Asa cum am afirmat, in articolele anterioare, ne place sa punem etichete, sa caracterizam, sa-i influentam, daca se poate, pe cei din jurul nostru.
Ne formam anumite pareri, despre ei, pe care cu greu le schimbam. Le schitam o imagine pe care o multiplicam si ” o donam ” tuturor celor cu care interactionam. Aceasta imagine poate fi reala sau falsa.
Asa cum corect se spune, fiecare dintre noi este responsabil pentru propria sa imagine. Noi suntem furnizorii pieselor de puzzle pe care semenii nostri le asambleaza, schitand un portret in care, de cele mai multe ori, ne regasim.
Daca rezulta un portret schimonosit, vina ne apartine in totalitate. Ofera-i unui mester olar un material de proasta calitate si rezultatul va fi pe masura.
Daca esti onest vei fi perceput ca atare, iar imaginea ta va reflecta, cu usurinta, aceasta calitate. Cei din jur sunt foarte atenti la tot ceea ce facem, chiar daca, de cele mai multe ori, acest lucru nu se vede.
De aceea, relaxati fiind ca nu atragem atentia, facem gafe in modul de a ne comporta, de a ne exprima, si iata cum singuri ne cream o imagine de care ulterior facem tot posibilul sa scapam. Uneori reusim alteori nu.
Imaginea trebuie construita cu maxima atentie, cu responsabilitate, dar mai ales cu sinceritate. Si cum relatia de dependenta functioneaza pe toate planurile, efectul ei este vizibil si in aceasta situatie.
Nu poti furniza un material de calitate, atata timp cat, tu, nu dai ordin subconstientului sa-l produca.
Cum sa fim perceputi ca oameni modesti daca ne alimentam mentalul cu ingamfare si aroganta ? Cum sa fim perceputi ca optimisti daca dam frau liber gandurilor legate de renuntare, indoiala, teama sau esec ?
Imaginea este cartea ta de vizita. Incearca s-o pastrezi nepatata !
Pe curand,
Roxana Rohan