Agresivitatea-la-copii

Cum să mă comport cu copilul meu ca să mă asculte? „Bătaia e ruptă din rai?” „Vorba dulce mult aduce?” Ce aduce? Când aduce? Copilul meu este foarte încăpăţânat. Ce să mă fac cu el?

Există multe întrebări care frământă mintea adulţilor implicaţi în educaţia copiilor. Toţi am vrea să găsim soluţia magică prin care să obţinem rezultatele dorite. Adevărul este că educarea unui copil reprezintă o muncă foarte dificilă, mai ales prin faptul că rezultatele se culeg mult mai târziu, iar pentru a obţine performanţe în acest domeniu trebuie să fii tot timpul ,,pe fază”, să răspunzi de fiecare dată în mod adecvat situaţiilor inedite care apar.

Este deosebit de dificil să observi şi să apreciezi întotdeauna, în mod adecvat realizările copilului tău precum şi să iei o atitudine potrivită atunci când situaţia o cere; dar e bine ca, cel puţin, să fim conştienţi de consecinţele comportamentelor noastre şi să ne străduim să evităm unele greşeli. Chiar dacă toţi avem la nivelul simţului comun noţiuni ca „recompensă” sau „pedeapsă”, puţini suntem conştienţi de faptul că frecvent am fost influenţaţi de aceste metode pe parcursul vieţii noastre. Majoritatea celor care le folosesc o fac din instinct, pentru că aşa consideră „că e normal”.

Ce este recompensa?

Intărirea pozitivă (recompensa) este un eveniment plăcut care, dacă este prezentat imediat după apariţia unui comportament, cauzează o creştere a frecvenţei comportamentului respectiv.

Cu alte cuvinte, dacă într-o anumită situaţie cineva se comportă adecvat şi e imediat recompensat, atunci creşte probabilitatea ca acel comportament să se repete.

Motive care susţin folosirea recompensei

Un copil care este educat folosindu-se adecvat tehnica întăririi pozitive, îşi va dezvolta anumite calităţi:

  • va învăţa să comunice mai uşor, exprimându-şi dorinţele şi nemulţumirile;
  • va deveni mai sociabil;
  • va reacţiona mai calm la critică şi va avea o toleranţă mai crescută la frustrare;
  • va fi mai flexibil, cooperant şi deschis la nou;
  • va avea o capacitate creatoare mai mare;
  • va fi mai optimist şi mai încrezător în forţele proprii;
  • va manifesta spirit de iniţiativă;
  • se va comporta mai altruist;
  • va fi mai disciplinat în toate situaţiile (nu doar în acelea în care părintele sau altă autoritate e de faţă);
  • se va angaja în activităţi mai motivat.

Cum apar comportamente: nedorite în urma aplicării involuntare a întăririi pozitive?

 

Se poate constata că, prin aplicarea (voită sau, de cele mai multe ori, involuntară) a recompensei, se pot obţine nu doar rezultate pozitive, ci şi rezultate negative în ceea ce priveşte comportamentul copilului nostru. Astfel, putem singuri să ne explicăm:

– de ce copilul nostru este „un mârâit”

– cum a învăţat copilul nostru să vorbească urât;

  • de ce „ne şantajează”;
  • cum devin copiii „materialişti” etc.

E bine de ţinut minte că aceste comportamente ale copiilor se învaţă, nu sunt înnăscute. Copiii nu sunt „materialişti”, ei nu „ne şantajează”. Se comportă în acest fel pentru că aşa i-am învăţat, fără să ne dăm seama.

Prin urmare, e bine de ştiut că, de cele mai multe ori „programarea” comportamentului copilului este la îndemâna noastră. Fiecare familie urmăreşte „programul” pe care îl alege. Din păcate, însă, „telecomanda” are prea multe butoane şi uneori ne încurcăm în ele; de aceea, sperăm ca această lucrare să vă clarifice puţin nedumeririle referitoare la problemele care pot apărea.

 

Stingerea presupune eliminarea unui comportament nedorit prin ignorarea lui. Atunci când copilul nostru se manifestă într-o manieră pe care noi o considerăm neadecvată, e bine ca, în unele situaţii, să ignorăm aceste manifestări dacă dorim ca ele să dispară.

Nu trebuie să ne pripim trăgând concluzia că, de fiecare dată când apare un comportament nedorit, soluţia salvatoare este să-1 ignorăm. In anumite situaţii, însă această soluţie devine foarte eficientă. De aceea, e bine să cunoaştem când e indicat să o aplicăm, la ce efecte secundare să ne aşteptăm, cum îi putem creşte eficienţa şi ce consecinţe negative poate avea folosirea involuntară a acestei tehnici. Deşi nu există o „reţetă universală” în ceea ce priveşte situaţia în care trebuie administrată stingerea, de obicei această tehnică se foloseşte atunci când dorim să eliminăm un comportament nedorit format prin întăriri pozitive (de exemplu, atunci când copilul nu vorbeşte corect sau politicos, atunci când are prea multe pretenţii, atunci când manifestă o îngrijorare exagerată etc.).E bine de ştiut că atunci când se aplică această tehnică, rezultatele nu se obţin imediat. Mai mult chiar, frecvenţa şi intensitatea comportamentului nedorit pot să crească înainte de a descreşte. Manifestările pot fi însoţite deseori de violenţă.

Stingerea, ca metodă de modificare a comportamentului, este aproape ineficientă dacă nu folosim în mod adecvat şi metoda întăririi pozitive. Nu este de ajuns doar să ignori comportamentul neplăcut al copilului, ci trebuie urmărită cu atenţie şi întărită, imediat ce apare, o manifestare pozitivă.

E bine de ştiut că mediul sau persoanele din jur pot juca un rol defavorabil atunci când se încearcă eliminarea unui comportament prin stingere.

 

Prin urmare, atunci când intenţionăm să folosim stingerea ca tehnică pentru eliminarea unui comportament, e bine să ne asigurăm că cei din jurul nostru sunt familiari cu procedeul, că sunt de partea noastră sau că nu se vor amesteca în relaţia pe care o avem cu copilul.