Minciuna reprezintă un fenomen des întâlnit, care poate fi abordat din multe puncte de vedere. Insă, acest fenomen reprezintă o sursă de îngrijorare pentru părinţi abia începând cu vârsta primilor ani de şcoală, deoarece, până atunci, copilul trăieşte într-o lume în care fantezia se împleteşte cu realitatea.
De ce minte copilul? Cine îl învaţă? Cum poate fi „tratată” minciuna?
Considerăm că principalele cauze care îl determină pe copil să mintă sunt următoarele:
– climatul de neîncredere în care trăieşte copilul. Dacă între copil şi persoanele apropiate nu are loc o comunicare eficientă, atunci în relaţia care se instalează poate apărea neîncrederea;
– frica. Dacă familia îi solicită copilului mai mult decât poate el oferi, atunci acesta se va folosi de minciună pentru a ascunde unele fapte: „Să nu aud că vii acasă cu o notă mai mică decât şapte!”. în consecinţă, când copilul va primi o notă mai mică decât şapte, părintele „nu va auzi”.
– proasta impresie despre sine. Unii copii descoperă că denaturarea adevărului îi poate pune într-o lumină favorabilă sau le poate aduce anumite avantaje. De aceea, ei preferă să se „realizeze” pe plan imaginar, ignorând sau neglijând importanţa adevărului.
Prin urmare, înainte de a căuta soluţii pentru „tratarea minciunii”, e bine ca părintele să stabilească un climat de încredere între membrii familiei, să elimine frica şi să îmbunătăţească imaginea proprie a copilului. După ce realizează toate acestea, s-ar putea să constate surprins că nu mai are ce „trata”.