Puterea de a nu renunţa

alegeri

La sfârşitul unui an şi la începutul altui an, suntem tentaţi să ne autoanalizăm cu sinceritate şi să ne propunem schimbări care ne-ar putea ajuta să evoluăm, să creştem, să obţinem mai mult de la viaţă şi să facem mai mult. Pentru ca planurile de viitor să fie potenţiale, realizabile şi nu doar vise absurde, este obligatoriu să ne aplecăm privirea cu atenţie asupra slăbiciunilor, a greşelilor pe care le-am făcut în trecut, a deciziilor care ne-au dus pe un drum înfundat. Dacă ne-a lipsit perseverenţa în a ne susţine un plan, un scop de viaţă, ori curajul, dacă n-am fost destul de iscusiţi pentru a realiza ceea ce ne-am propus cu un an în urmă, trebuie să observăm de ce n-am reuşit… Continue reading „Puterea de a nu renunţa”

Asumarea imperfecţiunii – primul pas către schimbare

iubeste-te-omule-13-728

Eu cred că singurul lucru pe care îl putem schimba e propria persoană. Puțini dintre noi știm însă că atât e suficient pentru a schimba orice.  Schimbarea are nevoie de patru pași: asumarea imperfecțiunii, acordarea încrederii, inițierea perseverenței și creditarea cu răbdare.

Asumarea imperfecțiunii. Dacă în viața ta nu-ți convine ceva primul pas este să înțelegi că tu ești cel care are nevoie să schimbe ceva! Ce-i drept să recunoști că ai o problemă implică un pic de… umilință. Prespune să admiți că viața ta nu e perfectă și că asta se întâmplă pentru că tu ești imperfect… Continue reading „Asumarea imperfecţiunii – primul pas către schimbare”

DOAR UMBRE PE STRAZILE PUSTII ALE VIETII

20

Fiecare isi organizeaza viata cum considera ca este mai bine pentru el si familia sa. Exista, ce-i drept, niste tipare, pe care le avem in vedere, dar detaliile ne apartin in totalitate.

Ne place sa afirmam ca ne controlam viata, ca suntem niste navigatori priceputi, ca stim sa manuim, cu dibacie, corabia, in apele involburate si pline de neprevazut ale vietii.

Unii se dovedesc a fi, intr-adevar, iscusiti si reusesc, fara mari probleme, sa treaca peste furtuni, valuri uriase si vanturi neprielnice.

Altii, insa, se impotmolesc. Fie nu-si aleg corabia potrivita, sau vantul nu-i ajuta, cert este ca la primul val urias se scufunda.

Exista si o categorie care pluteste in deriva. Aceasta se multumeste, doar, sa se mentina la suprafata si nimic mai mult.

Nu conteaza in ce directie se indreapta sau cand vor ajunge. Nu-i deranjeaza faptul ca se invartesc in cerc. Atata timp cat furtunile ii ocolesc, se simt in siguranta.

Starea lor de spirit este apatia. Au renuntat sa mai actioneze, si-au pierdut interesul. Sunt purtati de curent. Unde ? Nici macar ei nu vor sa stie…

Scenariul vietii lor a fost, poate, altul, dar cel dupa care-si joaca rolul, in prezent, a suferit modificari semnificative.

Ce mutari gresite au facut acestia pe parcursul existentei lor ? Cat de mari au fost problemele ce i-au determinat sa abandoneze ? Cu ce obstacole, de netrecut, le-a fost presarat drumul vietii ?

Ca sa dam un raspuns corect, ar trebui spus ca adevarata cauza nu este, nici pe departe, obstacolul in sine ci doar modul in care ne raportam la el, sau altfel spus, felul in care il percepem.

In weekend-ul care tocmai a trecut, m-am intalnit cu o veche cunostinta. Bucuria revederii a fost foarte mare. Ultima data ne-am vazut la sfarsitul anului 2012.

Am stat de vorba, aproximativ o ora, timp in care am putut observa uriasele schimbari survenite in modul sau de-a vedea lucrurile si in general viata.

Nu mai era persoana pe care-o stiam. Trata viata cu o indiferenta totala. Si cand afirm acest lucru, ma refer la toate aspectele sale. Neglijenta, legata de aspectul sau exterior, era de-a dreptul izbitoare, nu avea obiective pentru perioada imediat urmatoare si nu reusea sa isi contureze o imagine la intrebarea  – “cum se vede peste 10 ani?”

La intrebarea pe care i-am pus-o, legata de serviciu, mi-a dat un raspuns sec, de genul: ” lucrez dar sa nu ma intrebi ce anume pentru ca nu ma intereseaza…”

Mi-a spus, de asemenea, ca in ultimul timp avusese esecuri pe toate planurile, ca lucrurile nu-i mergeau asa cum isi dorea, ca viata este o loterie, ca nu-l mai intereseaza absolut nimic si a decis sa lase totul la voia intamplarii…

Un mod distructiv de a vedea lucrurile, in conditiile in care varsta lui nu depaseste 44 ani, are o familie care-l iubeste si un serviciu ce-i aduce un venit mai mult decat consistent.

Aceasta stare de spirit se intinde ca o adevarata molima. Zilnic intalnim oameni deprimati, apatici, pentru care viata reprezinta doar o insiruire de evenimente, dureroase sau mai putin dureroase, pentru care lupta se da la un nivel scazut si pentru care singurul obiectiv este acela al supravietuirii.

La o analiza superficiala, s-ar putea spune ca principala cauza o reprezinta situatia materiala precara. Nimic mai fals. In primul rand ca aceasta este un efect si nicidecum o cauza.

Cauza majora, a instalarii acestei stari de renuntare si indiferenta, o constituie, fara doar si poate, stabilirea unor obiective RUPTE DE REALITATE.

Nu constientizam ca sunt intangibile si ne inarmam cu vointa, perseverenta, dar mai presus de toate cu dorinta.

Cand bagajul este pregatit, pornim la drum si mergem si mergem cu incapatanare, dar obiectivul pe care visam sa-l atingem, se indeparteaza tot mai mult, devenind din ce in ce mai mic, pana dispare complet. Si atunci nu ne ramane decat gustul amar al esecului, greu de suportat si acceptat.

Cautam cauzele acestui esec peste tot, mai putin acolo unde se ascund. Dam vina pe altele, incercam sa le indreptam si pornim, din nou, la drum. Din pacate rezultatul va fi acelasi.

Nu putem concepe ca obiectivele, stabilite de noi, sunt imposibil de atins. Avem toate atuurile, detinem toate mijloacele si cu toate acestea nu le putem indeplini. De ce ?

Pentru ca ne lipseste o piesa din puzzle. La o atenta cautare realizam ca acest element este, de fapt, cea mai importanta rotita din angrenaj.

Am uitat sa ne facem o dimensionare sincera si corecta la momentul  pornirii. Am omis sa ne punem cele doua intrebari fundamentale, ce nu trebuie sa lipseasca din agenda nimanui. Iata-le :

  1. exista o compatibilitate intre chemarea noastra si obiectivele propuse ? Sau altfel spus talentul pe care-l avem si obiectivele stabilite se afla pe acelasi culoar ?
  2. avem pregatirea specifica, necesara realizarii acestui demers ?

Daca raspunsul este ” nu ”, la oricare dintre cele doua intrebari, obiectivele stabilite sunt de neatins.

Viata a demonstrat ca deseori sarim peste acest pas, cu adevarat, important, stabilindu-ne obiective indraznete, pe care, din pacate, nu le atingem niciodata.

In felul acesta starea noastra de spirit sufera mari transformari, capatand culoarea cenusie ” a renuntarii ”, culoare ce cu greu mai poate fi stearsa…

Si astfel, fara voia noastra, devenim… doar umbre pe strazile pustii ale vietii…

“IGNORANTA ESTE NOAPTEA MINTII DAR O NOAPTE FARA LUNA SI FARA STELE”, spunea Confucius

carti-de-citit-care-iti-stimuleaza-imaginatia

Cunoasterea a devenit un concept tot mai vehiculat. Umbra de mister, ce plana asupra ei, a disparut, dezvelindu-i, astfel, nobila esenta la care tot mai multi, dintre noi, aspira. Cuvinte ca educatie, cultura, informatie apar, tot mai frecvent, pe buzele noastre. Le-am constientizat importanta, le-am patruns sensul, iar traducerea  lor, din vocabular in viata reala, cu toate implicatiile ce deriva din aceasta, a devenit o miscare utila, necesara si fara a gresi, indispensabila.

Nu poti sa cladesti, sa ridici, sa faci performanta daca-ti lipsesc cele trei elemente. Drumul tau pana la destinatie, presarat cu atatea obstacole, va fi dificil de parcurs.

Neavand mijloacele necesare, pentru a le inlatura, vei sfarsi prin a-l abandona, angajandu-te pe un alt drum, poate mai greu si mai anevoios.

Problema in sine nu o constituie drumul, ci lipsa mijloacelor despre care aminteam mai sus.

Este foarte greu sa ” circuli ” prin viata, apasat si incovoiat de greutatea ignorantei.

Nu exista fiinta umana care sa nu poarte aceasta greutate. Pentru unii, insa, cantareste mai putin, pentru altii mai mult, iar pentru altii enorm de mult.  Suntem cu toţii  ignoranţi, dar nu cu toţii ignorăm aceleaşi lucruri.

Ignoranta este ca un imens lac, pe care suntem obligati, sa-l traversam. Nu putini sunt aceia care ajung pe celalalt mal. Ce-i drept, mai greu, mai usor, dar ajung. Din pacate, multi se ineaca, convinsi fiind, pana-n ultima clipa, ca stiu sa inoate. Si pana la urma….cea mai rea ignoranţă este să nu ştii că eşti ignorant.

Inaintand pe cararea vietii, vine un moment in care, aflandu-te la raspantie, va trebui sa alegi. Mergi pe drumul cunoasterii sau pe cel al ignorantei. Numai de tine depinde. Alegerea iti apartine, iar pretul platit va fi pe masura.

Sa ajungi la cunoastere nu-i usor. Imagineaza-ti un munte abrupt, presarat cu obstacole si incercari la tot pasul. Trebuie sa treci de fiecare in parte si sa ajungi in varf.

Procesul implica studiu intens, meditatie, introspectie, permanenta cautare, perseverenta, dar in primul rand sinceritate fata de tine insuti. Ignoranta este confortabila, placuta. Ea nu ne obliga sa ne punem intrebari. Nu ne determina sa cautam raspunsuri.

Ne serveste, doar, niste pastile, in culori vii, ce ne induc starea de siguranta, de indrazneala, specifica celui ” ce este convins ca stie si intelege tot ”. Precum se spune…mare ignorant trebuie să fie omul care dă răspuns la toate problemele!

Ignoranta se face simtita, din pacate, in multe aspecte ale vietii noastre.

 Cu adevarat grava devine atunci, cand se transforma intr-o imensa bariera, ce ne impiedica accesul la autocunoastere.  Lipsa cuIturii, a cunostintelor de baza, reprezinta caracteristicile ignorantei. Ea nu exclude, ignoranta despre noi insine.

Pentru ignorant verbele ” a sti ” si ” a cunoaste ” n-au nicio relevanta. In viziunea lui despre viata, aceste notiuni nu-si gasesc locul.De cele mai multe ori, nu-si constientizeaza ignoranta. Se crede atotstiutor si este in stare sa-si apere, cu indarjire, punctele de vedere, fiind ferm convins ca are dreptate. Dar,stim ca pentru a putea începe să înveţi orice, trebuie să laşi la o parte siguranţa pe care ţi-o dă ignoranţa. Mediocritatea poate fi considerata sora ignorantei. Si una si cealalta urasc varfurile, valorile si calitatea.

Educatia, sub toate aspectele pe care le imbraca, poate fi un antidot puternic impotriva ignorantei. Sa nu treaca nicio zi, fara sa plantam o floare in gradina educatiei.

Trebuie sa citim constant. Aceasta activitate nu are voie sa lipseasca, sub nici o forma, din programul nostru.

Selecteaza-ti, cu grija, cartile pe care le citesti. Este bine sa faci acelasi lucru cu autorii lor dar si cu editurile. Alege, intotdeauna, calitatea. Nu citi mecanic. Intelege, analizeaza, pune-ti intrebari. Nu considera mesajul autorului ca fiind un adevar incontestabil. Citeste si alte materiale, legate de subiectul respectiv, afla puncte de vedere diferite, compara si trage concluzii. Noteaza tot ce consideri ca este important.

 Dar nu uita cuvintele lui Confucius…….” Oricât de ocupat ai fi, trebuie să găseşti timp ca să citeşti. Altfel vei capitula în faţa ignoranţei. ”

educatie financiara (1)

Puterea de a nu renunta

La sfârşitul unui an şi la începutul altui an, suntem tentaţi să ne autoanalizăm cu sinceritate şi să ne propunem schimbări care ne-ar putea ajuta să evoluăm, să creştem, să obţinem mai mult de la viaţă şi să facem mai mult. Pentru ca planurile de viitor să fie potenţiale, realizabile şi nu doar vise absurde, este obligatoriu să ne aplecăm privirea cu atenţie asupra slăbiciunilor, a greşelilor pe care le-am făcut în trecut, a deciziilor care ne-au dus pe un drum înfundat. Dacă ne-a lipsit perseverenţa în a ne susţine un plan, un scop de viaţă, or curajul, dacă n-am fost destul de iscusiţi pentru a realiza ceea ce ne-am propus cu un an în urmă, trebuie să observăm de ce n-am reuşit. Şi nu avem nevoie să observăm eşecurile, ori erorile de dragul de a ne lamenta, de a învinovăţi pe altcineva, conjuncturile, defectele, greşelile celorlalţi, cât pentru a vedea unde am scârţâit noi înşine. Nu de plânsul nostru are nevoie viaţa, nu de victime are nevoie lumea şi nu de fricoşi, ci de fiinţe care ştiu că esenţa succesului este să încerci, să cazi, să te ridici şi apoi, cu sânge rece şi curaj să nu mai repeţi acel lucru care te-a dus în jos.
În orice domeniu şi în orice direcţie a vieţii vrem să reuşim, să câştigăm, să obţinem mai mult, este obligatoriu să fim prezenţi complet în acel mediu.

Daca sfarsitul de an este aproape intotdeauna plin de recapitulari, de planuri imediate pentru petrecerea sarbatorilor, inceputul noului an este, cu siguranta, un prilej pentru planuri de viitor. Dincolo de superstitiile in care credem mai mult sau mai putin, noaptea dintre ani reprezinta intotdeauna un bun prilej pentru noi inceputuri. Ne punem aproape involuntar dorinte, ne propunem teluri marete sau pur si simplu ne facem planuri pentru urmatoarea perioada. Nu este nimic extravagant ori demodat, pur si simplu sta in firescul lucrurilor sa se intample astfel. Poate ca unora li se pare a fi un cliseu, in timp ce altii absolutizeaza momentul. Personal, nu ma situez in niciuna dintre extreme si cred ca majoritatea oamenilor si-au propus macar o data in viata, la trecerea dintre ani, atingerea unui scop. Daca le-a reusit sau nu, asta este deja o alta poveste.

Iti propun un exercitiu simplu, din care nu ai, in fond, nimic de pierdut, ci, poate, doar de castigat. Ti-ai propus ceva pentru 2016? Daca nu, inca mai ai timp sa o faci, iar daca nu iti vine in minte nimic, poate ca ai o dorinta mai veche, un tel pe care nu ai reusit sa il atingi in trecut. Ce zici, ar strica daca ai mai incerca o data? Indiferent ca este vorba de un scop mic sau de unul mare, de unul ideal sau de unul pragmatic, el poate fi implinit prin ceea ce imi place sa numesc „puterea de a nu renunta”.

La fel ca tine, o multime de oameni si-au pus, probabil, dorinte pentru 2016 sau poate ca inca mai mediteaza la ele. Multi dintre ei incep grozav, cu un elan uimitor, apoi renunta treptat pe parcurs, transformandu-si dorinta in amintire a unui scop marginalizat de grijile cotidiene sau de frici interioare greu de depasit. Unii isi regasesc periodic motivatia, altii renunta treptat de tot. Tu printre care vrei sa te numeri? A ramane motivat, indiferent de scop, este un lucru greu. Fie ca vrei sa slabesti, ca ti-ai propus sa te lasi de fumat sau sa evoluezi profesional, a ramane consecvent in atingerea unui tel este dificil. Si toata lumea trece prin aceste dificultati care, la un moment dat, ar putea sa ti se para imposibil de invins. Asa incat cautarea permanenta de noi motivatii, de stimuli care sa te mentina pe linia dorintei cat mai aproape de intensitatea pe care ea a avut-o in momentul  in care ti-ai pus-o este cel mai bun mod de a reusi in ce ti-ai propus. Solidaritatea este un sentiment profund uman, asa ca aminteste-ti mereu ca nu esti singurul care se afla in situatia asta si ca altii reusesc sa mearga mai departe. Unele teluri s-ar putea sa aiba nevoie de mai mult de un an pentru a fi indeplinite, insa anul care incepe poate fi un bun inceput. Este in regula sa iti doresti mult, trebuie doar sa nu uiti ca atunci cand iti doresti mai mult si efortul pentru a obtine ceea ce ti-ai propus trebuie sa fie mai mare, oricat de banal ar suna asta.

Oricare iti este obiectivul pentru anul viitor, incearca sa ii dai o nuanta particulara, sa il faci sa sune concret si specific. Este mult mai usor sa iti mentii motivatia pentru ceva concret, decat pentru o idee vaga. Sa spunem ca ti-ai propus sa slabesti. E frumos, dar e destul de vag. Fii mai specific – cat vrei sa slabesti, de cand pana cand, in ce mod, din ce motiv.

Un aspect important al dobandirii puterii de a nu renunta este capacitatea de a ramane realist in legatura cu ceea ce iti doresti si mai ales in legatura cu timpul pe care iti propui sa il acorzi indeplinirii dorintelor.

Orice schimbare implica auto-disciplina, deaceea va trebui sa fii in permanenta atent sa nu fii distras de la ceea ce ti-ai propus. Un mod eficient de a face a cest lucru este sa iti imparti atingerea telului in etape, in pasi mai mici.

Bucura-te de fiecare progres, oricat de mic ar fi el. Acorda-ti timp pentru a te bucura de fiecare pas facut inainte, felicita-te si… mergi mai departe!

Este foarte posibil ca peste doua trei luni sa iti vina sa renunti sau sa o faci fara ca macar sa iti dai seama de asta. Important este sa constientizezi acest lucru si sa te ierti pentru faptul ca nu ai avut puterea de a ramane fidel telului pe care ti l-ai propus. Focalizeaza-te asupra lucrurilor pe care le-ai facut si nu asupra celor la care ai renuntat. In momentele critice este important sa iti recapeti optimismul, indiferent ca acest lucru inseamna sa iti reorganizezi obiectivele sau ca inseamna sa realizezi ca, de fapt, telul pe care ti l-ai propus nu este pentru tine.
In cele din urma, tot ceea ce ai citit mai sus se reduce, in fond, la un singur si simplu indemn in care se concentreaza de fapt toata forta puterii de a nu renunta: „Nu renunta!” Pur si simplu. Orice iti vei propune la inceput de an poate fi realizabil. A gasi o motivatie si forta de a o mentine mereu vie nu este usor, insa nu uita ca este intotdeauna posibil si ca depinde doar de tine!

La mulţi ani cu sănătate, spor în toate, fericire si pace sufletească!

Psihoterapeut, Psihopedagog, Consilier dezvoltare personala: Roxana Rohan