Puterea de a nu renunţa

alegeri

La sfârşitul unui an şi la începutul altui an, suntem tentaţi să ne autoanalizăm cu sinceritate şi să ne propunem schimbări care ne-ar putea ajuta să evoluăm, să creştem, să obţinem mai mult de la viaţă şi să facem mai mult. Pentru ca planurile de viitor să fie potenţiale, realizabile şi nu doar vise absurde, este obligatoriu să ne aplecăm privirea cu atenţie asupra slăbiciunilor, a greşelilor pe care le-am făcut în trecut, a deciziilor care ne-au dus pe un drum înfundat. Dacă ne-a lipsit perseverenţa în a ne susţine un plan, un scop de viaţă, ori curajul, dacă n-am fost destul de iscusiţi pentru a realiza ceea ce ne-am propus cu un an în urmă, trebuie să observăm de ce n-am reuşit… Continue reading „Puterea de a nu renunţa”

Ajută-ţi copilul să crească,astfel încât să te depăşească

iubire

Părinţii au crezut întotdeauna despre copii că sunt proprietatea lor şi că aceştia trebuie să le fie in totalitate asemănători, să îi copieze întocmai. O copie este însă lipsită de orice frumuseţe, iar existenţa nu apreciază aşa ceva; ea se bucura numai de ceea ce este original. Trebuie să îţi ajuţi copiii să crească, astfel încât să te depăşească. Trebuie să îi ajuţi să nu te imite. Adevărata îndatorire a părinţilor este aceea de a-şi ajuta copiii să nu îi imite. Copiii sunt tentaţi, prin însăşi firea lor să imite şi pe cine ar putea imita? – părinţii sunt cei mai apropiaţi. Până acum părinţii au apreciat foarte mult faptul că proprii lor copii le seamănă. Iar viaţa copilului este pierdută, el nu este dorit aşa cum este el de fapt. Din cauza acestei concepţii greşite, de a fi mândru de copiii care te imita, am creat o societate în care toată lumea imită…. Continue reading „Ajută-ţi copilul să crească,astfel încât să te depăşească”

TOTUL DEPINDE DE TINE SI DE CURAJUL DE A SPUNE “ASTA –MI PLACE”

De-ce-sunt-mai-fericiţi-oamenii-care-îşi-urmează-visele-600x350

Oameni nefericiti sunt pretutindeni. Sub o forma sau alta, aceasta stare este generala. Ce-i drept, unii mai putin decat altii, ceea ce-i indreptateste sa afirme ca sunt fericiti.

Un lucru cert este acela, ca fericire absoluta nu exista. Si atunci ce ne ramane de facut ?  Evident, sa incercam sa ne apropiem cat mai mult de aceasta stare, si sa sustinem ca am atins-o.

Conturul fericirii noastre ia nastere in momentul in care incepem sa visam, sa ne facem planuri, sa speram, sa dorim si sa traim pentru un anume scop.

De la vis, insa, pana la materializarea lui, este un drum destul de lung, pe care nu multi reusim sa-l parcurgem.

Ne oprim, renuntam pentru un timp, ne modificam optiunile, incercam altceva, si toate acestea, in dorinta arzatoare de a reusi. Continuam sa luptam si o facem permanent.

De fapt speranta, asa cum se stie, moare ultima. Cat adevar in aceste cuvinte.

Ceea ce conteaza, insa, prin importanta lor deosebita, sunt visurile noastre. Ele ne dau puterea sa mergem inainte si de multe ori sa reusim.

De cate ori n-am auzit persoane afirmand ca dorinta lor, dintotdeauna, a fost sa exceleze intr-un anumit domeniu, dar de ceva timp au realizat ca de fapt, chemarea lor este alta. Si-au ascultat vocea interioara si-n scurt timp au reusit.

Unii sustin ca revelatia s-a produs in urma unei discutii, pe care au avut-o cu alte persoane, sau pur si simplu s-au simtit atrasi, brusc, de domeniul respectiv.

Adevarul este ca oricat de mult iti doresti sa reusesti intr-un anumit domeniu, daca nu sunt create conditiile, pentru realizarea acestui lucru, este foarte greu, sau chiar imposibil.

Cele doua aspecte se conditioneaza reciproc. Ma refer la chemarea ta launtrica, cat si la conditiile ce trebuie create. Degeaba exista chemare pentru ceva anume, daca nu este creat cadrul, pentru ducerea ei la indeplinire.

Personal, cunosc multi oameni, pasionati de un domeniu anume si care lucreaza cu totul altceva. Mi-au spus ca visul lor a fost altul, dar conditiile nu le-au permis. Au ramas cu un mare gol, pe care, probabil, nu-l vor mai umple niciodata.

Nu este corect si nici firesc sa se intample in felul acesta. Sigur, de cele mai multe ori, aceasta situatie nu depinde numai de noi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam.

Ideal ar fi, ca fiecare dintre noi, sa ne gasim menirea. Acest lucru, din pacate, nu intotdeauna se intampla.

La acest esec (pentru ca asta este), contribuie mai multi factori, la care, pe parcursul vietii, nu suntem atenti, sau pe care, pur si simplu, ii ignoram.

Indiferent care sunt conditiile si situatia, suntem dimensionati sa reusim. Ar putea parea un cliseu, dar nu este.

Avem in noi forta de a reusi. Trebuie sa stim s-o punem in miscare, dar mai ales cand.Consider ca pentru a reusi in viata, este absolut necesar sa se parcurga mai multe etape.

In perioada prescolara, inclinatiile spre anumite domenii, la multi copii, incep sa prinda contur.Indiferent ca aceasta se intampla sau nu, parintii sunt obligati, ca impreuna cu persoane avizate, competente, sa identifice directia, sau drumul spre care copilul lor, trebuie orientat.

Sunt copii care manifesta inclinatii sau talente pentru un anumit domeniu, merg pe aceasta linie, cu pasiune si tenacitate, obtinand, pe parcursul vietii, rezultate remarcabile.La alti copii, talentele descoperite se pierd pe parcursul vietii, fiind inlocuite de altceva, sau uneori, ramane acel gol, pe care nimic nu-l mai poate umple.

Multi nu-si descopera vocatia in copilarie, ci mult mai tarziu. Nu este rau nici atunci. Important este s-o descoperi.Cunosc persoane care la varsta de saizeci de ani au realizat ca viata lor a fost o minciuna. Si-au dat seama, de acest lucru, in momentul in care au descoperit ceea ce le place, cu adevarat. De-abia atunci au gasit fericirea si zambetul, pierdut cu mult timp in urma.

Trebuie sa ne controlam viata. Sa avem indrazneala sa-i cerem si nu sa asteptam sa ne dea, ea, ce considera. Fii foarte atent, cand este vorba de viitorul tau.

Nu te implica intr-un domeniu, care nu-ti place, numai pentru faptul ca se plateste bine (greseala care se face frecvent).

Cauta in tine si gaseste-ti menirea. Chiar de-ar fi sa pierzi ani cu aceasta cautare. Nu te lasa influentat de persoane, care sustin ca ti se potriveste o meserie, sau alta. Tu esti singurul care stie ce anume ti se potriveste. Nimeni altcineva. Daca te cunosti bine si sti ce fel de persoana esti, alegerea meseriei potrivite, n-ar trebui sa fie o problema pentru tine.

Nu cauta meseriile  ” la moda ” , sau asa cum am mai spus. Cand iti place ceea ce faci, banii vin usor. Satisfactia adusa de munca, pentru care esti facut, n-are egal. Cand profesia ta se identifica cu pasiunea, de-abia atunci te poti considera, un om cu adevarat fericit.

Pana atunci, insa, trebuie sa cauti.

Cum iti explici ca sunt oameni care, o viata intreaga, au lucrat intr-un anumit domeniu, fara castiguri materiale semnificative, iar cand au iesit la pensie, au facut din pasiunea lor o adevarata afacere, cu profituri foarte mari? Raspunsul este simplu. Cand faci ceva, pentru care ai chemare si pasiune, programul, banii, ziua sau noaptea, nu mai au importanta. Te dedici trup si suflet acestei activitati, toate celelalte aspecte mentionate, devenind secundare. Si cum sa nu gasesti fericirea in aceasta situatie ?

Retine ca totul depinde de tine si de curajul tau de a spune ” asta-mi place ”.

Dar ca sa faci ce-ti place si ce ti se potriveste, trebuie sa dai dovada de multa sinceritate. In primul rand cu tine insuti. Daca ne-am asculta ” eul interior ”, atunci cand trebuie sa ne alegem calea, n-ar mai exista asa multa suferinta si dezamagiri.

Pe curand,

Roxana Rohan

CEA MAI IMPORTANTA LUPTA ESTE ACEEA PE CARE O DUCEM CU NOI INSINE

poza-111

O realitate crunta pe care, din pacate, n-o putem contesta este aceea ca viata, pe multi dintre noi, ne deformeaza, pur si simplu,  sufleteste.

Ne schimba si ne transforma neincetat. Si aceasta se intampla pentru ca, asa cum spuneam, nu avem taria si forta sa ne opunem.

Mergem o data cu valul, rezumandu-ne doar, din cand in cand, sa reactionam. Iar atunci cand o facem, nu ne aude nimeni.

Daca multi, dintre noi, au ales sa se opuna, cu vehementa, acestor mutatii, daca le pot numi asa, unii, insa, continua sa creada ca ele sunt benefice, ca ii intaresc , imunizandu-i, practic, la problemele vietii.

Nimic mai fals. Problemele din exterior ne schimba doar atunci cand scutul nostru interior are fisuri. Ca noi vrem sa ne justificam, in fata propriei constiinte, spunand ca viata este aceea care ne transforma, asta-i cu totul altceva.

Adevarul este ca noi permitem sa se intample, ascunzandu-ne de puterea noastra de a alege.

Ce-i drept, viata ne genereaza anumite situatii, pe care noi le interpretam si le gestionam in functie de nivelul pe care-l avem (si ma refer aici la nivelul spiritual, moral, intelectual, de constiinta).

Dar in final tot la alegeri se ajunge.

Noi, oamenii, in functie de raspunsurile pe care le oferim, la problemele vietii, ne incadram, fara doar si poate, intr-una din cele doua categorii :

  • categoria celor care, inainte de a raspunde, se intreaba…” de ce ? ”
  • categoria celor care, indiferent de intrebare, raspund cu…” asa-i viata si n-avem ce face ”

Depinde, de fiecare dintre noi, ce categorie alegem. Avem posibilitatea sa optam si o facem.

Putem alege categoria celor care nu-si pun intrebari, a celor care-si accepta viata asa cum este, fara sa faca nici cel mai mic efort s-o schimbe, a celor care nu aleg drumul corect, pentru simplul motiv ca este mai greu, pentru care regulile nu inseamna nimic, iar viata este doar o etapa ce trebuie parcursa, indiferent cum.

Avem, insa, a doua optiune. Spre care ar trebui sa ne indreptam toti. Este categoria oamenilor care, permanent, isi pun intrebari, care actioneaza si nu se rezuma, doar, la a reactiona.

Este categoria celor care au inteles ca viata ne este data cu un motiv anume (acela de a evolua), care au realizat ca cea mai importanta lupta, este aceea pe care o ducem cu noi insine, si care au constientizat, de asemenea, ca viata inseamna mult mai mult, decat o simpla traversare.

Exista si persoane care, pe parcursul vietii, trec dintr-o categorie in cealalta si invers, in functie de situatiile cu care se confrunta.

Acestia nu se simt confortabil in niciuna dintre ele. Ei se mint, permanent, si nu reusesc sa-si gaseasca locul.

Iata cateva idei pentru a reusi sa ne alegem categoria, cu adevarat importanta pentru noi :

  • Accepta ideea ca viata iti ofera si bune dar si rele.
  • Pentru cele bune fi recunoscator, iar pe cele rele considera-le, doar, niste provocari.
  • Incearca, intotdeauna, sa alegi drumul corect, chiar daca este mai anevoios.
  • Dintre toate optiunile pe care le ai, n-o alege pe cea mai usoara, decat daca esti sigur ca rezultatul va fi cel pe care-l doresti.
  • Uneori optiunile usoare ascund finaluri nu foarte placute.
  • Fii sincer in tot ceea ce faci.
  • Nu poti construi absolut nimic pe minciuna.
  • Chiar daca, insa, reusesti s-o faci, mai devreme sau mai tarziu, se va darama.
  • Cand esti sigur ca ti-ai gasit drumul, urmeaza-l fara teama.
  • Cei curajosi si indrazneti sunt recompensati de viata.
  • Nu exagera in a face compromisuri. Acestea diminueaza respectul de sine.
  • Nu fugi de greutati. Rezolva-le iar satisfactiile vor fi pe masura.
  • Inconjoara-te, intotdeauna, de oameni mai valorosi ca tine. Este de preferat ca tu sa fi cel tras.
  • Studiaza-ti drumul ales si parcurge-l cu maxima seriozitate. Aici nu este loc de gluma.
  • Nu zabovi asupra problemelor. Rezolva-le si mergi mai departe. Ai multe de infaptuit.
  • Nu fii egoist. Ofera sprijin, celor din jurul tau, atunci cand ei ti-l cer. Degeaba il oferi mai tarziu, cand nu mai au nevoie.
  • Nu te lasa influentat de absolut nimeni, atunci cand este vorba despre drumul tau.
  • Invata din greselile pe care le faci. O greseala inseamna un pas in fata, spre cunoastere.
  • Urmareste-ti propria evolutie.
  • Fiecare zi trebuie sa fie, pentru tine, o oportunitate de a progresa, de a invata ceva.
  • Nu abandona, niciodata, lupta.
  • In drumul tau vei duce nenumarate batalii. Va trebui sa le castigi pe toate.
  • Daca ai incredere in tine, nu va fi nicio problema.
  • Dar cel mai important este…sa stii sa-ti alegi categoria…sau drumul…

Pe curand,

                    Roxana Rohan

educatie financiara (1)

Puterea de a nu renunta

La sfârşitul unui an şi la începutul altui an, suntem tentaţi să ne autoanalizăm cu sinceritate şi să ne propunem schimbări care ne-ar putea ajuta să evoluăm, să creştem, să obţinem mai mult de la viaţă şi să facem mai mult. Pentru ca planurile de viitor să fie potenţiale, realizabile şi nu doar vise absurde, este obligatoriu să ne aplecăm privirea cu atenţie asupra slăbiciunilor, a greşelilor pe care le-am făcut în trecut, a deciziilor care ne-au dus pe un drum înfundat. Dacă ne-a lipsit perseverenţa în a ne susţine un plan, un scop de viaţă, or curajul, dacă n-am fost destul de iscusiţi pentru a realiza ceea ce ne-am propus cu un an în urmă, trebuie să observăm de ce n-am reuşit. Şi nu avem nevoie să observăm eşecurile, ori erorile de dragul de a ne lamenta, de a învinovăţi pe altcineva, conjuncturile, defectele, greşelile celorlalţi, cât pentru a vedea unde am scârţâit noi înşine. Nu de plânsul nostru are nevoie viaţa, nu de victime are nevoie lumea şi nu de fricoşi, ci de fiinţe care ştiu că esenţa succesului este să încerci, să cazi, să te ridici şi apoi, cu sânge rece şi curaj să nu mai repeţi acel lucru care te-a dus în jos.
În orice domeniu şi în orice direcţie a vieţii vrem să reuşim, să câştigăm, să obţinem mai mult, este obligatoriu să fim prezenţi complet în acel mediu.

Daca sfarsitul de an este aproape intotdeauna plin de recapitulari, de planuri imediate pentru petrecerea sarbatorilor, inceputul noului an este, cu siguranta, un prilej pentru planuri de viitor. Dincolo de superstitiile in care credem mai mult sau mai putin, noaptea dintre ani reprezinta intotdeauna un bun prilej pentru noi inceputuri. Ne punem aproape involuntar dorinte, ne propunem teluri marete sau pur si simplu ne facem planuri pentru urmatoarea perioada. Nu este nimic extravagant ori demodat, pur si simplu sta in firescul lucrurilor sa se intample astfel. Poate ca unora li se pare a fi un cliseu, in timp ce altii absolutizeaza momentul. Personal, nu ma situez in niciuna dintre extreme si cred ca majoritatea oamenilor si-au propus macar o data in viata, la trecerea dintre ani, atingerea unui scop. Daca le-a reusit sau nu, asta este deja o alta poveste.

Iti propun un exercitiu simplu, din care nu ai, in fond, nimic de pierdut, ci, poate, doar de castigat. Ti-ai propus ceva pentru 2016? Daca nu, inca mai ai timp sa o faci, iar daca nu iti vine in minte nimic, poate ca ai o dorinta mai veche, un tel pe care nu ai reusit sa il atingi in trecut. Ce zici, ar strica daca ai mai incerca o data? Indiferent ca este vorba de un scop mic sau de unul mare, de unul ideal sau de unul pragmatic, el poate fi implinit prin ceea ce imi place sa numesc „puterea de a nu renunta”.

La fel ca tine, o multime de oameni si-au pus, probabil, dorinte pentru 2016 sau poate ca inca mai mediteaza la ele. Multi dintre ei incep grozav, cu un elan uimitor, apoi renunta treptat pe parcurs, transformandu-si dorinta in amintire a unui scop marginalizat de grijile cotidiene sau de frici interioare greu de depasit. Unii isi regasesc periodic motivatia, altii renunta treptat de tot. Tu printre care vrei sa te numeri? A ramane motivat, indiferent de scop, este un lucru greu. Fie ca vrei sa slabesti, ca ti-ai propus sa te lasi de fumat sau sa evoluezi profesional, a ramane consecvent in atingerea unui tel este dificil. Si toata lumea trece prin aceste dificultati care, la un moment dat, ar putea sa ti se para imposibil de invins. Asa incat cautarea permanenta de noi motivatii, de stimuli care sa te mentina pe linia dorintei cat mai aproape de intensitatea pe care ea a avut-o in momentul  in care ti-ai pus-o este cel mai bun mod de a reusi in ce ti-ai propus. Solidaritatea este un sentiment profund uman, asa ca aminteste-ti mereu ca nu esti singurul care se afla in situatia asta si ca altii reusesc sa mearga mai departe. Unele teluri s-ar putea sa aiba nevoie de mai mult de un an pentru a fi indeplinite, insa anul care incepe poate fi un bun inceput. Este in regula sa iti doresti mult, trebuie doar sa nu uiti ca atunci cand iti doresti mai mult si efortul pentru a obtine ceea ce ti-ai propus trebuie sa fie mai mare, oricat de banal ar suna asta.

Oricare iti este obiectivul pentru anul viitor, incearca sa ii dai o nuanta particulara, sa il faci sa sune concret si specific. Este mult mai usor sa iti mentii motivatia pentru ceva concret, decat pentru o idee vaga. Sa spunem ca ti-ai propus sa slabesti. E frumos, dar e destul de vag. Fii mai specific – cat vrei sa slabesti, de cand pana cand, in ce mod, din ce motiv.

Un aspect important al dobandirii puterii de a nu renunta este capacitatea de a ramane realist in legatura cu ceea ce iti doresti si mai ales in legatura cu timpul pe care iti propui sa il acorzi indeplinirii dorintelor.

Orice schimbare implica auto-disciplina, deaceea va trebui sa fii in permanenta atent sa nu fii distras de la ceea ce ti-ai propus. Un mod eficient de a face a cest lucru este sa iti imparti atingerea telului in etape, in pasi mai mici.

Bucura-te de fiecare progres, oricat de mic ar fi el. Acorda-ti timp pentru a te bucura de fiecare pas facut inainte, felicita-te si… mergi mai departe!

Este foarte posibil ca peste doua trei luni sa iti vina sa renunti sau sa o faci fara ca macar sa iti dai seama de asta. Important este sa constientizezi acest lucru si sa te ierti pentru faptul ca nu ai avut puterea de a ramane fidel telului pe care ti l-ai propus. Focalizeaza-te asupra lucrurilor pe care le-ai facut si nu asupra celor la care ai renuntat. In momentele critice este important sa iti recapeti optimismul, indiferent ca acest lucru inseamna sa iti reorganizezi obiectivele sau ca inseamna sa realizezi ca, de fapt, telul pe care ti l-ai propus nu este pentru tine.
In cele din urma, tot ceea ce ai citit mai sus se reduce, in fond, la un singur si simplu indemn in care se concentreaza de fapt toata forta puterii de a nu renunta: „Nu renunta!” Pur si simplu. Orice iti vei propune la inceput de an poate fi realizabil. A gasi o motivatie si forta de a o mentine mereu vie nu este usor, insa nu uita ca este intotdeauna posibil si ca depinde doar de tine!

La mulţi ani cu sănătate, spor în toate, fericire si pace sufletească!

Psihoterapeut, Psihopedagog, Consilier dezvoltare personala: Roxana Rohan