INCREDEREA ESTE CULOAREA DE FOND IN TABLOUL VIETII

tracey-blog

Viata dura si nemiloasa ne ”determina”, pe multi dintre noi, sa ne indepartam de valorile morale si spirituale.

Mai exact, aceasta este cauza pe care o invocam, de fiecare data, cand trebuie sa raspundem in fata propriei constiinte.

Ca ne place, sau nu, periodic, trebuie sa-i dam explicatii, sa aducem argumente in sprijinul nostru, sa justificam motivele care au stat la baza actiunilor intreprinse si toate acestea, doar, pentru a obtine, la schimb, un somn linistit, dar si curajul de a ne privi in oglinda, de fiecare data cand simtim nevoia.

Acest ” troc ”, cu propria constiinta, va genera, in timp, o serioasa deteriorare a respectului de sine, o mutilare vizibila a acestuia.

Sunt lucruri, in viata, de care nu ne putem indeparta, pe care nu le putem negocia, pe care nu le putem scoate la vanzare. In momentul in care ne-am pierdut increderea in ele, se poate spune ca am naufragiat.

Increderea este culoarea de fond in tabloul vietii. Ea trebuie sa fie calda, in nuante deschise, pentru a scoate in evidenta celelalte elemente care dau contur existentei nostre. Nu poti naviga, pe oceanul vietii, in corabia ” neincrederii ”. La prima furtuna se va scufunda.

Trebuie sa crezi, in tine, cu tarie, dar in primul rand cu sinceritate. Cum s-o faca altii atata timp cat, tu, esuezi in acest demers?

Increderea in sine este prima piatra ce ar trebui pusa la temelia vietii. Daca aceasta nu exista nu poti cladi nimic. Degeaba ai dorinte si ambitii. Lipsa elementului, care le uneste si le da sens, determina atrofierea acestora si chiar disparitia lor.

Intr-un weekend, pe care-l petreceam cu un grup de prieteni si cunostinte, intr-o superba zona de munte, a trebuit, la un moment dat, sa traversam o apa.

Singura modalitate, ce-o aveam la dispozitie, era aceea de a trece peste un pod care, datorita miscarii si greutatii noastre, capata un usor balans.

Eram opt persoane. Am pornit, mergand unul in spatele celuilalt. La un moment dat, pana sa ajungem la jumatatea podului, unul dintre barbati, membru al grupului de putin timp, s-a oprit spunand…” nu pot face asta ! Nu sunt in stare sa merg mai departe ! Ma intorc ! ”

L-am inteles si fara a comenta situatia, ne-am intors, pe mal, cautand alte solutii. Daca acceptam si credem cuvintele sale, ca nu-i era frica de inaltime, singurul motiv plauzibil, ce l-a determinat sa se intoarca, a fost, fara indoiala, lipsa increderii in el insusi.

 Traiectoria prietenului meu  (dar si a celor din jurul lui) a fost deviata, intr-un mod abrupt, declansand, poate, in mentalul lui, ideea de ” esec ”.

Spun ” poate ”, deoarece un mental puternic refuza aceasta notiune. El percepe situatia, doar, ca pe-o simpla bariera, ce-l opreste temporar, motivandu-l in acelasi timp sa continue, pe un alt drum, pentru a ajunge la destinatia propusa.

Increderea in sine este un ” edificiu ”, cu adevarat, maret. Se realizeaza din aproape in aproape, punand piatra langa piatra. La zguduiturile vietii mai apar fisuri, dar in timp devine atat de rezistent incat nimic nu-l mai poate darama.

Cand spun ” din aproape in aproape ” ma refer la stabilirea unor obiective, la inceput mai mici, care, prin realizarea lor, ne intaresc, semnificativ, increderea in propria persoana.

Sa nu neglijam, sub nicio forma, aceasta latura ce tine de autodisciplina. Increderea in fortele proprii, nu de putine ori, face diferenta. Încrederea în sine este un obicei care poate fi dezvoltat comportându-te ca şi cum o ai deja.

Increderea in sine este ca o ancora, adanc, infipta in interiorul fiintei noastre. De stabilitatea sa depind toate actiunile pe care le intreprindem.

Ce se intampla daca ” ancora increderii ” isi muta centrul de greutate ? Ce se intampla daca se fixeaza pe elemente din exteriorul nostru ?

Ecuatia se imbogateste cu o noua necunoscuta. Este vorba, evident, despre ” increderea in cei din jurul nostru ”.

Tendinta fireasca este de a avea incredere in ceilalti. Relatiile de prietenie, de colaborare, de afaceri si nu numai, trebuie sa se bazeze pe aceasta valoare si totusi…

Nu poti construi pe suspiciune. Este un teren fragil si alunecos. O relatie, de orice natura, ce n-are ca fundament increderea, este sortita esecului.

” Palmele ” pe care le primim, pe parcursul vietii, de la persoane in care am investit incredere, ne determina sa ne schimbam, sa ne inchidem in noi insine, sa reactionam cu rautate, sa raspundem cu aceeasi moneda. Aceasta sa fie, oare, rezolvarea ? Nu. In niciun caz. A învăţa să avem încredere este una dintre datoriile dificile ale vieţii.

Pe curand,

                  Roxana Rohan

 

 

FORTA GANDULUI NU ARE EGAL

puterea gandului

Unul dintre subiectele favorite, pe care-l abordez cu o deosebita placere, in grupul meu de prieteni, este acela referitor la forta uriasa a gandului.

Orice s-ar spune, calitatea, intensitatea si profunzimea gandurilor noastre, fac diferenta. Multitudinea lor este uimitoare. Ne traverseaza mentalul milioane si milioane de ganduri.

Unele vin din trecut, altele sunt orientate spre viitor, si nu putine sunt cele legate de prezent.

Marea noastra provocare o constituie controlarea acestora si directionarea lor catre un anume obiectiv, bine conturat.

Pentru ca, asa cum am mai spus, scopul fiecaruia dintre noi este materializarea propriilor ganduri. Asta facem toti, sau mai exact incercam sa facem.

Suntem un amalgam de ganduri. Ele ne diferentiaza, devenind insa cunoscute doar atunci cand le concretizam.

Unii reusim sa le materializam, altii nu. Dar lupta o ducem toti.

Scopul nostru n-ar trebui sa fie acela de a materializa orice fel de ganduri, mai ales daca unele, dintre acestea, ridica semne de intrebare in ceea ce priveste calitatea.

Asa cum dam dovada de exigenta in lumea materiala, la fel trebuie sa facem si in lumea gandurilor.

Cand mergem la magazin sa ne cumparam ceva de imbracat, alegem in functie de marime, culoare sau material. Dar cautam cu perseverenta si intotdeauna optam pentru calitate. De ce sa nu procedam la fel si cu gandurile noastre ?

Trebuie sa ne debarasam de balast si nu ma refer, aici, la gandurile negative, acestea n-au ce cauta, oricum, in mentalul nostru, iar pentru a obtine acest lucru, este necesar sa-l curatam constant.

Ma refer la gandurile inferioare, cenusii, care ne paraziteaza permanent, cele pentru care n-ar trebui sa existe o finalitate, care vin, ne distrag de la lucrurile importante, si dispar.

Altfel spus, ocupa din timpul pe care ar trebui sa-l ocupe gandurilor cu adevarat benefice pentru noi. Si uneori ajunge sa detina mai mult decat ne asteptam.

Consider ca in aceasta categorie intra gandurile ” mici ”, cele care nu sunt legate de obiectivele noastre, cele care nu au tangenta cu scopurile nobile, cu dorintele si planurile marete.

Aici pot fi incluse gandurile, strict legate de orgoliul si egoismul nostru, de satisfacerea unor nevoi marunte, in niciun caz indispensabile.

Toti avem astfel de ganduri. Unii stationam mai mult asupra lor, unii mai putin, iar altii deloc.

Daca nu le dam importanta si nu le alimentam, ne asalteaza din ce in ce mai rar, cu timpul disparand in totalitate. Aceasta se poate face prin autoeducatie.

Din multitudinea de ganduri, prezente in mentalul nostru, trebuie sa stim sa le extragem pe cele de valoare, si sa avem dorinta si forta de a le materializa.

Pe cele parazite este suficient sa le identificam, sa le constientizam micimea si apoi sa le ignoram. Daca facem acest lucru, se vor indeparta la fel de repede precum au venit.

Gandurile negative trebuie eliminate, insa, fara exceptie. Si putem face aceasta prin metoda autosugestiei.

Tot ceea ce ne inconjoara, din punct de vedere material, a fost, in faza initiala, doar un simplu gand. Masina cu care ne deplasam, cartea pe care o citim, casa in care locuim, toate au fost la inceput, doar, ganduri.

Acum sunt materializate pentru ca cineva a crezut in ele, a crezut in valoarea lor, si a luptat pentru a-si vedea visul indeplinit.

Toti avem visuri, mai mari sau mai mici, care ne dau forta interioara sa continuam, sa mergem mai departe.

In primul rand stabileste-ti, cu exactitate, ceea ce doresti sa faci ! Identifica-ti visul!!

Daca este prezent, permanent, in mentalul tau, inseamna ca el conteaza, cu adevarat, pentru tine. Gandeste-te la el si analizeaza-l fara superficialitate !

Probabil in fiecare zi va creste cate  putin.

Asa cum se stie, imaginatia este deosebit de importanta (ea joaca un rol imens in transpunerea visului tau). In primul rand, este bine sa identifici ce calitati iti sunt necesare, pentru concretizarea lui (ma refer, aici, la cele specifice).

Dupa ce le-ai identificat, va trebui sa le dezvolti prin autosugestie. Este necesar sa dezvolti (de asemenea, prin autosugestie) si anumite calitati generale, cum ar fi tenacitatea, perseverenta, curajul si vointa. Toate iti sunt necesare, indiferent de visul pe care doresti sa-l transpui in realitate.

Treci apoi la faza urmatoare – VIZUALIZAREA.

Este o faza deosebit de importanta. Aici intervine imaginatia. Imagineaza-ti ca acesta este un film, pe care-l vezi la televizor si care-ti place.

Retine, absolut, toate detaliile legate de ” filmul tau ” ! Nu le schimba de la o zi la alta ! Subconstientul il va prelua dupa scenariul si regia ta.

TINE MINTE CA FORTA GANDULUI N-ARE EGAL !

TOTUL ESTE SA CREDEM IN EA SI S-O PUNEM IN APLICARE.

Pe curand,

                    Roxana Rohan

 

 

 

 

 

Atelier Dezvoltare Personala 03.07.2016

Dezvoltare Personala pentru Adolescenti – Modul Outdoor in Sistem Intensiv

Modul Dezvoltare Personala

Am pregatit un modul nou de Dezvoltare Personala, intr-un sistem intensiv, departe de casă alături de alți adolescenti, într-un mediu diferit, la poalele muntelui, e cu adevărat un loc în care să te poți dezvolta personal.

Centrul de Dezvoltare Personală Constanta vă primește cu brațele deschise într-un nou concept de Dezvoltare Personală bazat pe diferite cursuri, tehnici și principii, in perioada 01.08.2016-05.08.2016, avand ca scop: armonia, increderea, echilibrul și cunoașterea.

„Un tânăr inteligent reușește să aibă informații, un tânăr inteligent emoțional reușește să aibă relații interumane favorabile liderului de mâine.”

Programul este destinat copiilor cu varste cuprinse intre 14 – 18 ani
Printre directiile de actiune putem enumera:
– Cresterea stimei de sine
– Imbunatatirea si optimizarea capacitatii de autocunoastere, relationare si comunicare interpersonala
– Antrenarea abilitatilor empatice
– Activarea resurselor creative
– Dezvoltarea coeziunii si dinamicii de grup
– Optimizarea exprimarii emotionale
– Consiliere vocationala
– Reducerea comportamentelor problematice

– Ajuta si Alege Excelenta” – NLP (programare neuro-lingvistica)

– Spui NU atunci cand trebuie, fara sa te simti vinovat;

– Iti gasesti motivatia si sensul in viata;

– Iti stapanesti emotiile care te destabilizeaza;

Vom folosi tehnicile de relaxare si hipnoza ericksoniana, tehnici NLP, meditatie, pozitivare, toate acestea pentru a regasi drumul atat de important catre echilibrul nostru interior.

Oferind copiilor  șansa de a își clădi încrederea în sine e ca și cum i-ați oferi cheia care îi va deschide ușa succesului.

Locatie: VALENII DE MUNTE
Plecare din ‪#‎Constanta‬
Telefon: 0734.403.752
 
Pret tabara: 1000 lei/ adolescent
* pretul include cazare la Pensiune ***, transport, masa – pensiune completa, organizare si taxe de curs
 
 
#Eveniment organizat de :
Psihoterapeut, Consilier dezvoltare personala: Roxana Rohan
Formator, Psihopedagog: Roxana Ionel

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TOTUL DEPINDE DE TINE SI DE CURAJUL DE A SPUNE “ASTA –MI PLACE”

De-ce-sunt-mai-fericiţi-oamenii-care-îşi-urmează-visele-600x350

Oameni nefericiti sunt pretutindeni. Sub o forma sau alta, aceasta stare este generala. Ce-i drept, unii mai putin decat altii, ceea ce-i indreptateste sa afirme ca sunt fericiti.

Un lucru cert este acela, ca fericire absoluta nu exista. Si atunci ce ne ramane de facut ?  Evident, sa incercam sa ne apropiem cat mai mult de aceasta stare, si sa sustinem ca am atins-o.

Conturul fericirii noastre ia nastere in momentul in care incepem sa visam, sa ne facem planuri, sa speram, sa dorim si sa traim pentru un anume scop.

De la vis, insa, pana la materializarea lui, este un drum destul de lung, pe care nu multi reusim sa-l parcurgem.

Ne oprim, renuntam pentru un timp, ne modificam optiunile, incercam altceva, si toate acestea, in dorinta arzatoare de a reusi. Continuam sa luptam si o facem permanent.

De fapt speranta, asa cum se stie, moare ultima. Cat adevar in aceste cuvinte.

Ceea ce conteaza, insa, prin importanta lor deosebita, sunt visurile noastre. Ele ne dau puterea sa mergem inainte si de multe ori sa reusim.

De cate ori n-am auzit persoane afirmand ca dorinta lor, dintotdeauna, a fost sa exceleze intr-un anumit domeniu, dar de ceva timp au realizat ca de fapt, chemarea lor este alta. Si-au ascultat vocea interioara si-n scurt timp au reusit.

Unii sustin ca revelatia s-a produs in urma unei discutii, pe care au avut-o cu alte persoane, sau pur si simplu s-au simtit atrasi, brusc, de domeniul respectiv.

Adevarul este ca oricat de mult iti doresti sa reusesti intr-un anumit domeniu, daca nu sunt create conditiile, pentru realizarea acestui lucru, este foarte greu, sau chiar imposibil.

Cele doua aspecte se conditioneaza reciproc. Ma refer la chemarea ta launtrica, cat si la conditiile ce trebuie create. Degeaba exista chemare pentru ceva anume, daca nu este creat cadrul, pentru ducerea ei la indeplinire.

Personal, cunosc multi oameni, pasionati de un domeniu anume si care lucreaza cu totul altceva. Mi-au spus ca visul lor a fost altul, dar conditiile nu le-au permis. Au ramas cu un mare gol, pe care, probabil, nu-l vor mai umple niciodata.

Nu este corect si nici firesc sa se intample in felul acesta. Sigur, de cele mai multe ori, aceasta situatie nu depinde numai de noi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne resemnam.

Ideal ar fi, ca fiecare dintre noi, sa ne gasim menirea. Acest lucru, din pacate, nu intotdeauna se intampla.

La acest esec (pentru ca asta este), contribuie mai multi factori, la care, pe parcursul vietii, nu suntem atenti, sau pe care, pur si simplu, ii ignoram.

Indiferent care sunt conditiile si situatia, suntem dimensionati sa reusim. Ar putea parea un cliseu, dar nu este.

Avem in noi forta de a reusi. Trebuie sa stim s-o punem in miscare, dar mai ales cand.Consider ca pentru a reusi in viata, este absolut necesar sa se parcurga mai multe etape.

In perioada prescolara, inclinatiile spre anumite domenii, la multi copii, incep sa prinda contur.Indiferent ca aceasta se intampla sau nu, parintii sunt obligati, ca impreuna cu persoane avizate, competente, sa identifice directia, sau drumul spre care copilul lor, trebuie orientat.

Sunt copii care manifesta inclinatii sau talente pentru un anumit domeniu, merg pe aceasta linie, cu pasiune si tenacitate, obtinand, pe parcursul vietii, rezultate remarcabile.La alti copii, talentele descoperite se pierd pe parcursul vietii, fiind inlocuite de altceva, sau uneori, ramane acel gol, pe care nimic nu-l mai poate umple.

Multi nu-si descopera vocatia in copilarie, ci mult mai tarziu. Nu este rau nici atunci. Important este s-o descoperi.Cunosc persoane care la varsta de saizeci de ani au realizat ca viata lor a fost o minciuna. Si-au dat seama, de acest lucru, in momentul in care au descoperit ceea ce le place, cu adevarat. De-abia atunci au gasit fericirea si zambetul, pierdut cu mult timp in urma.

Trebuie sa ne controlam viata. Sa avem indrazneala sa-i cerem si nu sa asteptam sa ne dea, ea, ce considera. Fii foarte atent, cand este vorba de viitorul tau.

Nu te implica intr-un domeniu, care nu-ti place, numai pentru faptul ca se plateste bine (greseala care se face frecvent).

Cauta in tine si gaseste-ti menirea. Chiar de-ar fi sa pierzi ani cu aceasta cautare. Nu te lasa influentat de persoane, care sustin ca ti se potriveste o meserie, sau alta. Tu esti singurul care stie ce anume ti se potriveste. Nimeni altcineva. Daca te cunosti bine si sti ce fel de persoana esti, alegerea meseriei potrivite, n-ar trebui sa fie o problema pentru tine.

Nu cauta meseriile  ” la moda ” , sau asa cum am mai spus. Cand iti place ceea ce faci, banii vin usor. Satisfactia adusa de munca, pentru care esti facut, n-are egal. Cand profesia ta se identifica cu pasiunea, de-abia atunci te poti considera, un om cu adevarat fericit.

Pana atunci, insa, trebuie sa cauti.

Cum iti explici ca sunt oameni care, o viata intreaga, au lucrat intr-un anumit domeniu, fara castiguri materiale semnificative, iar cand au iesit la pensie, au facut din pasiunea lor o adevarata afacere, cu profituri foarte mari? Raspunsul este simplu. Cand faci ceva, pentru care ai chemare si pasiune, programul, banii, ziua sau noaptea, nu mai au importanta. Te dedici trup si suflet acestei activitati, toate celelalte aspecte mentionate, devenind secundare. Si cum sa nu gasesti fericirea in aceasta situatie ?

Retine ca totul depinde de tine si de curajul tau de a spune ” asta-mi place ”.

Dar ca sa faci ce-ti place si ce ti se potriveste, trebuie sa dai dovada de multa sinceritate. In primul rand cu tine insuti. Daca ne-am asculta ” eul interior ”, atunci cand trebuie sa ne alegem calea, n-ar mai exista asa multa suferinta si dezamagiri.

Pe curand,

Roxana Rohan